Papaji - lumina spiritului: martie 2010

miercuri, 31 martie 2010

What is Freedom?

What is Freedom?

We are looking for freedom. What is freedom?

It is not in anything objective. It is neither the creation, nor the creator of this universe, nor the God who is looking after preservation, nor destruction. It is none of that. It is neither the sun, nor the moon, nor the stars, nor the wind. Those are not freedom. No object is freedom. Go on rejecting everything objective from the mind. Freedom is nothing that the mind can conceive or perceive or understand. Finally you will arrive at that which cannot be rejected. Go on rejecting everything that can be rejected, all objects. Get rid of all objectification.

Finally, when you see nothing more to be rejected, the mind will be quiet. Mind will be no-mind: That cannot be described. All description belongs to the objective world only and consciousness cannot be objectified. In the beginning when there was nothing there was consciousness - total consciousness - where no objects and no subjects existed. You are this consciousness.

Starting from the beginning, before the beginning, you are this consciousness. And this consciousness became all that you see. You are this consciousness itself. There are millions of kinds of manifestation existing in consciousness and you have become all this. You are the fountain of all this creation.

For this you do not have to exert or make effort, or search for any way or method or practice. Somehow you have to arrive here. How can you do it? Through adoration of the wisdom of the Self. That is consciousness. Adore your own consciousness with wisdom and you have achieved what you are aspiring for here and now.

5-6 December, 1991

sâmbătă, 27 martie 2010

Arthur Clarke - Fractals, The Colors of Infinity

Ramana Maharishi - Abide As The Self

vineri, 26 martie 2010

Ramana Maharishi - The Sage from Arunachala

marți, 23 martie 2010

Who Are You?

Who Are You?

Who are you? Where do you come from? Many times you came and many times you returned. You have never attempted to ask yourself who you are. If you had done so, you would never have returned to this miserable samsara. When you have known, this karma ceases to function, samsara ceases to exist. You return to your original fundamental nature - to Being, to Existence, to Bliss. That is what you are. That is what you have been. That is what you are going to be.

So here is how to do it - it is very easy. Let me introduce you to what is going on here. To begin with, find out who is the one who sees. Ask yourself the question: "Who is the seer?" Find out what is seen. That which is seen is the object and the seer is the subject. The seer - subject - must be separate from the object, different from the object. It is that which is seeing the object. The object is that which is seen. The seer is looking at the object - you are not the object. You may see anything: a horse, a cow, a car, a building, or anything. You are not that. You are the seer.

When you experience your own body you may think that you are the body, but you are not the body. You experience, "I see the body." so you are the seer of the body. It is here that you make the mistake: You become the body and you forget that you are the seer. You have become an object when you say, "I am doing. I am seeing. I am tasting. I am touching. I am smelling. I am hearing." You have lost your bearings and become the body - the seer is no longer separated from the body. Whatever is seen is an object, so when the body is objectified who is the seer? When you see the body it becomes an object. Whatever you see is an object. If you see your eyes they are objects; if you see your hands they are objects.

What about the mind? You know very well that if your mind is suffering it is not at peace. You know the activities of the mind also. You know, "Now my mind is thinking or not thinking." This means that you are also aware of the activities of the mind. You are something other than the mind. You are not the mind. You are neither the mind nor the body.

The same is true of the working of the senses. When you are working, walking, or talking, you know very well, "I am at work, my hands are working." You know very well that you are not the hand; something else is commanding the hands to work. You are something other than the movement of physical activities. You are not even that.

Now consider the intellect. You decide, "I have to do this. I have to go to Lucknow." You decided and you are here. You guided the intellect to make the decision, "Let's go to Lucknow." then you followed the intellect. So you are guiding even the intellect and you know very well that the intellect is something other than you.

Find out who you are - here and now. You are not the mind. You are not even the prana - the breathing. You know very well that breathing is in and out, inhaling and exhaling. You can feel, "I am inhaling, I am exhaling." You know this activity also. Who is watching the inhaling and exhaling? This is all that the body is.

So who are you? You are not all these functions. You will have to ask the question, "Who am I?" This is what we have come here to understand, and we have not done this at any time before. This question must be solved but we have postponed it. Everyone has postponed it for millions of years. We will not postpone this here. There is no method to practice. Simply find out, "Who am I?" This is not a method or practice or sadhana.

This can be done here and now - in this instant - because the Self is here. Enlightenment means to know thy Self - to know, "Who am I." This is Enlightenment. This is Wisdom. This is Bliss. This is Existence. This is Being. This is Truth. This truth is not located at a distance - it is your own Self through which you are searching for truth and freedom. It is not any distance from here. It is within you, nearer than your own breath. It is behind the retina of your eyes, which you cannot see. You need not look outside. It is behind the retina; it is that through which the retina sees. You need no effort to see it.

When you still all activities, without doing anything, without thinking any thought - when you do not stir any thought from the mind ground, without moving, without moving the mind, without starting a single thought - in an instant of time you are free. When you give rise to any sadhana or practice, when you go to any center or ashram, when you go to any teacher or pilgrimage or church, when you make any prayer, you have postponed it. This you have done.

Be free of all these things right now. Because free you have been, free you are. You cannot achieve anything other than what you are. Anything gained afresh or achieved for the first time - anything which is new to you - you will certainly lose because it was not there at all. All that is natural to you is already there. Do not try to achieve anything or gain anything or attain anything which is not already there. This is not a fresh gain. People think, "At the end of this sadhana I am going to be free." But it is not like that. You have been looking for something else, not freedom. Freedom is already here.

When you exert effort or practice sadhana you will camouflage and cover the truth. You will have to remove this covering because it is you who put it there. This covering will be removed through your effort. And when all efforts are done away with - when all attempts, all intents and intentions, all ideas and notions are rejected - at that time ask yourself, "Who am I?" You will certainly find the answer.

This is how freedom is already attained: You are already free. If you can hear this once from a teacher you are free. If you cannot hear this, then practice. If you can listen to a teacher who is not a liar, who is speaking the truth, and if you are honestly longing for freedom then listen once and you are free.

If you are not honest and if the teacher is not authentic it will not work. You will have to take up a practice if something is false somewhere. What is that practice? At all times, walking, sleeping, dreaming, on waking, while standing, sitting, lying, go on chanting the mantra. I can recommend mantras also, as a second best. If you can repeat this mantra from now till your last breath I guarantee you will not appear again in a next birth; you will not fall into any womb. What is the mantra? "I AM FREE!" Take up this practice if you do not believe me.

If you can listen, if you long for freedom, and you feel that I am honest when I tell you that you are free, then accept it! Hear this only once and you are free.

If you do not accept what I am saying then I will give you a practice as a second best. You will have to continue practicing on every breath - every breath of the waking state, of the dream state, of the sleeping state up to the last breath. Then I guarantee that you will not appear again in this miserable samsara.

To hear this once is enough. It is no problem to be free in this life. You have lived 8.4 million times as different kinds of species. This cycle has taken about 35 million years, and each of us has gone though many such cycles. So let us now decide not to return again.

Those who are here represent 6 billion people in the world today, without counting all the animals, birds, worms and germs. Out of 6 billion human beings there are very few of us here. Throughout the world they do not allow you to even utter the words, "I want to be free." If you say, "I am free." or "I am God." you are put on a cross or stoned to death. Those few who have said, "I am Free." have been stoned to death or crucified. I am happy that you have freedom of expression; you are lucky. You are born of a lucky family, of a lucky land that has allowed you to come to some other country and search for freedom. You are twice lucky. And I trust that all those who are here will not return home as they came. I am having good results. This is the first time in history. I see people every day come in front and say, "I am free. I am free." They come from every country and see me saying, "I am in peace. I have seen peace. I am very happy!" They express it in many ways.

This has never happened before. In distant centuries people were performing tapas continuously for thousands of years, but we have very few examples of enlightenment - only a finger count. We have to go back thousands of years to find some sage or saint we can quote about freedom, like Jagnavalka, Vaishista or Buddha. But here I am very happy to see many buddhas appearing. Without sitting under any bodhi tree they are becoming buddhas. This is happening in this century because now we have no time to go to the mountains. The mountains are all polluted now. In Kashmir at 22,000 feet, armies are standing abreast with their weapons with intention of killing each other. How can you meditate between two armies?

It is best that wherever you find time, even in your own apartment - close your eyes and meditate. Search within yourself. There is no need to go anywhere because there is no peace anywhere. Everything is polluted - we cannot even have fresh air. The ocean is polluted, the rivers are polluted, mountains are polluted, the land is polluted, food is polluted. What is there to do about it? You cannot even do yoga. For yoga you need very sattvic food, which is not available. The human lifespan is becoming shorter so it is better to hurry up! No one has seen tomorrow.

Today is the best day. You can win freedom right now. I do not advise any practice. I do not tell you to practice even for one minute. Just now, this instant, one second, half a second, half of half a second is enough. Anytime today, but today - but now - you are free.

Simply listen to me. Simply have trust in what I say when I tell you that you are free. Do not doubt. If you need to doubt then you will need practice. It is your choice.

6 November, 1991

Wake up! You are already Free.

Sri H.W.L. Poonja, 1910 - 1997

"Self is what you are.
You are That Fathomlessness
in which experience and concepts appear.
Self is the Moment that has no coming or going.
It is the Heart, Atman, Emptiness.
It shines to Itself, by Itself, in Itself.

Self is what gives breath to Life.
You need not search for It, It is Here.
You are That through which you would search.
You are what you are looking for!
And That is All it is.

Only Self is."

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Kabir (1440—1518)

Kabir povesteşte:

„Dumnezeu este în noi şi totuşi alergăm în căutarea Lui. Unii Îl caută în cărţile sfinte, devenind plini de cunoaştere inutilă, alţii în locurile sfinte, adorând lucruri moarte. Priveşte în tine: trupul tău este templul Lui, El te-a ales deja, Şi-a făcut sălaş în tine. Nenumărate vieţi L-ai căutat aiurea fără să-L găseşti şi în tot acest timp El era în tine, aşteptând răbdător.”

Fiinţă liberă

Fiinţă liberă

Fiinţă liberă, cerul e acoperit şi se-ntunecă,
Revin dinspre norii musonului,
Pică stropi de ploaie.
Hai sus, învăţatule, îngrijeşte-ţi gospodăria,
Apa se va duce curând.

Fă-ţi araci din văzul şi auzul lăuntric
Seamănă bobul de grâu al Sinelui
Nu lăsa raza îndoielii să se strecoare-năuntru
Seamănă bobul de Naam [sunetul launtric].

Patru paznici în fiecare în cele patru direcţii
Să nu lase cerul la bob
Du roada la conacul Stăpânului
Cedând toată truda muncii.

Împreună, cei cinci prieteni pregătesc prânzul
Muni şi Gyani urmează să fie mâncaţi.
Ascultă căutătorule, spune Kabir,
Seamănă bobul de Naam.

Ascunsă dincolo de cer

*
Ascunsă dincolo de cer

“Ascunsă dincolo de cer e Ţinta
La dreapta e Soarele, Luna-i la stânga
Bisectoarea trebuie să fie ascunsă
Corpul e arcul, vizualizarea e Coarda
Sunetul nesunat este Săgeata – dreaptă şi gata de zbor
Săgeata-i slobozită, lăsând în urmă Corpul-instrument
E solul Adevăratului Guru.
În ciuda săgeţii trase, nu rămâne urmă de rană pe corp.
Numai cei loviţi o trăiesc.
Spune Kabir: Ascultă, sârguitorule ucenic,
Cei care o trăiesc o cunosc.”

*
Cu mintea cufundată

Cu mintea cufundată în iubire, de ce-aş vorbi?
Odată diamantul bine înnodat, de ce să desfac iarăşi nodul?
Talerele goale la iniţiere sunt pline, de ce aş măsura din nou?
Judecata, bând fără măsură, s-a îmbătat,
Lebăda ajunsă-n lac are nevoie să rătăcească prin bălţi şi iazuri?
Spune Kabir: Ascultaţi, oameni buni, am realizat Dumnezeul lăuntric –
Precum uleiul conţinut în sămânţă.

Cauţi să dai de mine?

Cauţi să dai de mine?

- “Cauţi să dai de Mine?
Sunt pe locul de lângă tine,
Umărul Meu îl atinge pe-al tău.
N-ai să găseşti nici în stûpa, nici în templul hindus,
Nici în sinagogă, nici în catedrală:
Nici în slujbă, nici în kirtan, nici în picioarele
Încolăcite în jurul gâtului, nici în post.
Când Mă cauţi cu adevărat, Mă vei zări dintr-o dată –
Mă vei găsi în cea mai măruntă măsură de timp.
Kabir zice: Ucenice, spune-mi, ce e Dumnezeu?
El e suflarea dinlăuntrul suflării.
I-am zis făpturii voitoare din mine:
Ce e râul acesta pe care vrei să-l treci?
Nu-s călători pe calea râului şi nu e nici o cale.
Vezi tu pe cineva mişcându-se pe malul acela,
Sau făcându-şi cuib?
Nu există nici un râu, nici luntre, nici luntraş
Nu există nici funie de tras, nici cine s-o tragă.
Nu există pământ, nici cer, nici timp, nu există
Nici mal, nici vad!
Şi nu există nici corp, nici minte!
Crezi tu că există vreun loc care să facă sufletul mai puţin însetat?
În marea absenţă nu vei găsi nimic.
Fii deci puternic şi intră în propriu-şi trup,
Acolo ai loc tare pe care poţi pune piciorul.
Gândeşte-te bine!
Nu pleca hoinărind aiurea!
Kabir zice: Azvârle-ţi doar toate cele gândite despre lucruri închipuite,
Şi rămâi statornic în ceea ce eşti (sahaj).”

Nu-i decât apă

“Nu-i decât apă în iazurile sfinte.
Ştiu pentru că am înotat în ele.
Toţi zeii sculptaţi în lemn şi în fildeş
Nu pot scoate un cuvânt
Ştiu, fiindcă i-am strigat.
Sfintele scripturi nu sunt decât cuvinte.
M-am uitat între coperţile lor într-o zi.
Kabir nu vorbeşte decât despre lucruri
Pe care le-a trăit.
Dacă nu ai trăit un lucru,
Nu este adevărat.”
*
Doamne, eu ţes pânza

Doamne, eu ţes pânza Numelui Tău
Munca zadarnică
De a ţese pentru lume
A ajuns la capăt
Am atins
Strălucitoarea stare de beatitudine –
Liber de spaimă, liber de durere
Sunt ţesătorul Numelui Tău, Doamne
Eu ţes şi culeg rodul legăturii mele lăuntrice cu Tine.
Sunt ţesătorul Numelui Tău.

Ţes pânza Numelui Tău

“Ard lămpi în fiecare casă, orbule! Şi tu nu le poţi vedea
Într-o bună zi ţi se vor deschide ochii deodată, şi ai să vezi:
Şi cătuşele morţii îţi vor cădea de la încheieturi.
Nu e nimic de spus sau de auzit, nu e nimic de făcut.
Cel care e în viaţă, dar mort, e cel care nu va mai muri nicicând.
Pentru că trăieşte în singurătate, yoghinul spune că sălaşul lui e departe.
Domnul tău este aproape: dar tu te caţeri în palmier să-L cauţi.
Brahmanul trece din casă în casă şi iniţiază oamenii întru credinţă:
Vai! Adevărata fântână a vieţii e lângă tine, iar tu ai ridicat un bolovan
La care te închini.
Kabir spune:
"N-am să pot spune niciodată ce dulce e Domnul meu.
Yoga, şiragurile de mătănii, virtutea şi viciul – toate astea nu sunt nimic
pentru El."

Ţes pânza Numelui Tău

*
“Când în sfârşit ai ajuns la oceanul fericirii, nu te întoarce însetat.
Trezeşte-te, omule, smintitule! Căci moartea te pândeşte
Ai aici, dinaintea ta, apă curată: bea-o cu fiecare răsuflare.
Nu porni în urmărirea mirajului cu piciorul, ci însetează de nectar;
Dhruva, Prahlad şi Shukadeva au băut din el, şi de-asemenea Ramdas l-a
gustat:
Sfinţii sunt beţi de iubire, setea lor e de iubire.
Kabir spune: "Ascultă-mă, frăţioare! Cuibul spaimei este fărâmat.
Nici măcar o clipă n-ai stat faţă în faţă cu lumea:
Tu îţi teşi propria robie din minciuni, vorbele tale sunt pline de amăgire:
Cu povara de dorinţe pe care o porţi pe cap, cum să fii uşor?"
Kabir spune: "Păstrează în tine adevărul, detaşarea şi iubirea."

*

"Spre ce ţărm vrei să treci, inima mea?
Nu se află călător înaintea ta, nu există cale:
Unde e mişcarea, unde e repaosul, pe ţărmul acela?
Nu există apă, nici barcă, nici barcagiu nu există,
Nici un alt om care s-o tragă,
Pământ, cer, timp, orice: nimic nu este locul
Care va linişti setea sufletului?
Nu vei găsi nimic în acea pustietate.
Fii puternic şi intră-ţi în propriul trup: acolo calci ferm.
Ia bine seama, o, inima mea!
Nu te duce în altă parte!
Kabir spune: "Dă la o parte toate închipuirile şi rămâi statornic
În ceea ce eşti (sahaja)."
*

“Nu sunt nici în rând cu lumea nici în afara ei,
Nu trăiesc după bunul plac,
Nu sunt nici vorbitor nici ascultător, nici slujitor,
Nici stăpân nu sunt, nici legat, nici liber,
Nu sunt nici desprins, nici prins.
Nu sunt departe de nimic, nu sunt aproape de nimic.
Nu voi merge nici în iad, nici în rai.
Eu săvârşesc toate faptele; totuşi sunt în afara tuturor faptelor.
Puţini îmi pricep înţeleseul: cel care îl poate înţelege,
Acela stă nemişcat. Kabir nu caută nici
Să întemeieze, nici să distrugă.”

Ţes pânza Numelui Tău

“Ceea ce vezi nu este; iar pentru ceea ce este nu ai cuvinte.
Dacă nu vezi, nu crezi: ce ţi se spune, nu poţi primi.
Cel care ştie să cearnă cunoaşte prin cuvânt, ignorantul
Stă cel mai adesea cu gura căscată
Unii contemplă ceea ce nu are formă, alţii meditează asupra formei:
Dar înţeleptul ştie că Brahman este dincolo de amândouă.
Acea frumuseţe a Lui nu se vede cu ochiul; acel vers al Lui
Nu se aude cu urechea.
Spune Kabir: "Cine a găsit şi iubirea şi renunţarea nu coboară

Niciodată în moarte."

“Flamura ascunsă e-nfiptă în templul ceresc;
Acolo coviltirul albastru împodobit cu luna şi
Încrustat cu nestemate strălucitoare stă întins.
Acolo străluceşte lumina soarelui şi a lunii:
Linişteşte-ţi mintea până la tăcere înaintea acelei splendori.
Kabir spune:
"Cel care a băut din nectarul acesta rătăceşte ca un nebun."

*
“Cine eşti şi de unde vii?
Unde sălăşluieşte Supremul Spirit
Cum Îşi desfăşoară El jocul în toate făpturile?
Focul e în lemn; dar cine îl trezeşte dintr-o dată?
Atunci se preface în scrum, şi unde s-a dus puterea focului?
Adevăratul maestru învaţă că materia n-are nici hotar nici nesfârşire
Kabir spune:
"Brahman Îşi potriveşte limbajul la înţelegerea celui ce aude."

*
Există un copac ciudat care se înalţă fără rădăcini
Şi leagă rod fără să înflorească;
Nu are nici ramuri; nici frunze; e tot numai un lotus.
Două păsări cântă acolo: una e Maestrul, cealaltă, învăţăcelul:
Învăţăcelul alege roadele felurite-ale vieţii şi gustă din ele;
Iar Maestrul îl priveşte cu bucurie.
Ce spune Kabir este greu de înţeles:
"Pasărea e dincolo de orice căutare, dar poate fi văzută în chip limpede.
Cel ce nu are formă e-n sânul tuturor formelor.
Eu cânt gloria formelor."

Ţes pânza Numelui Tău

*
Ce greu e să-l întâlneşti pe stăpânul meu!
Pasărea ploii se tânguie însetată după ploaie:
Aproape că moare de dorul ei, şi totuşi nu vrea
Să bea altă apă decât ploaia.
Ademenită de iubirea de muzică, căprioara iese
Din crâng: ea moare pentru că a ascultat muzica,
Şi totuşi nu dă îndărăt de frică.
Soţia văduvită stă lângă trupul soţului ei defunct:
Ei nu-i e frică de pârjol.
Dă de-o parte orice frică pentru acest biet trup.

*
O, inimă! N-ai cunoscut toate tainele acestei cetăţi a iubirii:
În neştiinţă ai venit în neştiinţă te întorci.
O, prietene, ce-ai făcut cu viaţa ta? Ţi-ai luat pe cap povară grea,
Bolovani, şi cine să ţi-o uşureze?
Prietenul tău stă pe malul celălalt, dar ţie nu-ţi trece nicicând
Prin cap că te-i putea întâlni cu el.
Luntrea e spartă iar tu şezi într-una pe mal;
Şi te bat valurile, fără vreun rost.
Kabir slujiorul te roagă să cugeţi:
Există oare cineva care să îţi fie prieten până la sfârşit?
Eşti sigur, n-ai nici un tovarăş:
Vei suferi urmările propriilor tale fapte.

*
Inima mea! Să mergem în ţara unde locuieşte iubitul,
Cel care mi-a răpit inima!
Acolo iubirea îşi umple ulciorul din fântână,
Deşi nu are frânghie cu care să scoată apa,
Acolo norii nu acoperă cerul, deşi cad ropote blânde de ploaie;
O, tu, cel fără de trup! Nu sta în pragul casei;
Du-te şi scaldă-te în ploia aceea!
Acolo-i mereu lumina lunii şi niciodată nu e întuneric;
Şi ce să vorbim de un singur soare?
Ţara aceea e iluminată de razele a milioane de sori.

Ţes pânza Numelui Tău

Ţes pânza Numelui Tău
*
Femeia despărţită de iubitul ei deapănă la roata de tors
Cetatea trupului se ridică în frumuseţea ei;
Şi înlăuntrul ei a fost zidit palatul minţii.
Roata iubirii se roteşte în cer iar jilţu-i făcut din nestematele cunoaşterii:
Ce fire subţire ţese femeia şi le subţiază cu iubirea şi veneraţia ei!
Kabir spune: "Eu ţes ghirlanda zilei şi a nopţii.
Când iubitul meu vine şi mă atinge cu picioarele sale,
Am să-i dăruiesc lacrimile mele."

*
Sub marea umbrelă a Regelui meu strălucesc
Milioane de sori şi lune şi stele!
El este Mintea din mintea mea: El este Ochiul din ochiul meu.
Ah, de-ar fi una mintea şi ochiul meu!
De-ar putea iubirea mea să-l atingă pe iubit!
De s-ar putea răcori arşiţa-nvăpăiată a inimii mele!
Kabir spune: "Când uneşti iubirea cu Iubitul, atunci ai desăvârşirea iubirii."

*
La cine să merg să aflu despre iubitul meu?
Kabir spune: "Aşa cum nu poţi afla nicicând pădurea
Dacă ignori copacul, tot astfel El nu poate fi găsit
Niciodată în abstracţiuni."

*
Am învăţat limba sanscrită, aşa că oamenii
Îmi spun că-s înţelept:
Dar ce folos din asta, când plutesc în voia soartei,
Ars de sete, pârjolit de arşiţa dorinţei?
Degeaba porţi pe cap povara aceasta de mândrie
Şi deşertăciune.
Kabir spune: "Pune-o jos în colb şi ieşi degrabă
În întâmpinarea Iubitului. Spune-i pur şi simplu:
Doamne."

*
Există vreun înţelept care să asculte muzica
Aceea solemnă ce se înalţă în văzduh?
Căci El, sursa a toată muzica, împlineşte toate
Vasele şi rămâne El însuşi în deplinătate.
Cel care e trup e mereu însetat, fiindcă urmăreş-te
Ceea ce e în parte:
Dar totdeauna acolo susură adânc şi tot mai adânc sunetul
"El este acesta – acesta este El"
Topind dragostea şi renunţarea într-una.
Kabir spune: "O, frate! Aceea e Lumea Dintâi."

„This union with the guru, O Kabir,

Sets me free; like salt mingled

With flour, I am no more I!

Now I have no caste, no creed,

I am no more what I am!

O dear brother!

By what name would you call me?

I do not quote from the scriptures;

I simply see what I see.

When the bride is one

with her lover,

who cares about

the wedding party?

I am not a Hindu,

Nor a Muslim am I!

I am this body, a play

Of five elements; a drama

Of the spirit dancing

With joy and sorrow

A drop

Melting into the sea,

Everyone can see.

But the sea

Absorped

In a drop --

A rare one

can follow!

I am looking at you,

You at him,

Kabir asks, how to solve

This puzzle --

You, he, and I?

Dying, dying, the world

Is dying only.

But lo! None knows how to die

In such a way

That he dies never again.

Man, here is your worth:

Your meat is of no use!

Your bones cannot be sold

For making ornaments,

And your skin cannot be played

On an instrument!”

“Where there is neither sea nor rains,

Nor sun nor shade;

Where there is neither creation

Nor dissolution;

Where prevails neither life nor death,

Nor pain nor pleasure;

Beyond the states of Sunn and trance;

Beyond words, O friend,

Is that unique state of Sahaj.

It can be neither weighed

Nor exhausted,

Is neither heavy nor light;

It has no upper regions

Nor lower ones;

It knows not the dawn of day

Nor the gloom of night;

Where there is neither wind

Nor water nor fire,

There abides the perfect Master.

It is inaccessible,

It is, and it will ever be;

Attain it through the Master’s grace.

Sayeth Kabir: I surrender myself

At the feet of my Master,

I remain absorbed

In his true company.”

„I am in all

All that is, is I

The different forms in existence

Are my myriad manifestations,

Yet I am apart from all.

Call me Kabir,

Call me Ramrai [God the Emperor],

It is one and the same.

I am not a child,

I am not old,

And the glow of youth

Never can touch me.

I go not at anyone’s bidding

Nor come at anyone’s command.

In my state of Sahaj

I am in the verdure of bliss

Call me Kabir,

Call me Ramrai,

It is one and the same.

My covering is a single sheet

And people sneer at me:

My weaver’s calling inspires no respect;

My dress is tattered,

Patched at ten places —

Yet beyond the three attributes

Beyond the region of the ‘fruit’ [the law of karma]

I dwell in the realm of bliss;

Thus have I acquired the name Ramrai.

I see the entire world,

The world cannot see me;

Such is the unique statethat Kabir has attained.

Call me Kabir,

Call me Ramrai,

aIt is one and the same.”

„Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Frate, unii spun ca sunt invatati,

Altii spun ca au renuntat la toate,

Unii spun ca si-au supus simturile

Dar boala ego-ului ii chinuie inca.

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Frate, unii spun ca sunt yoghini,

Altii spun ca au dobandit beatitudinea interiora

Dar „eu” si „al meu”, „tu” si ‚al tau”

Nu le-au alungat din mintea lor

Ce sansa mai au de a supravietui

Cand sunt loviti de o asemenea boala?

Prietene va trece oceanul

Numai cel ce alunga ego-ul din mintea sa.

Unii spun ca dau cu generozitate pomana,

Altii spun ca fac cu vigoare penitente

Dar ei nu cunosc Adevarul,

Ei nu realizeaza Ham(eu sunt spiritul)

Ei toti vor fi inghititi de Maya(iluzie)

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Unii spun ca sunt specialisti in multe practici,

Altii spun ca duc o viata pura

A adevaratului Sine

Toate pretentiile lor sunt desarte

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Unii spun ca au practicat toate formele de cucernicie,

Altii spun ca au facut toate posturile rituale

Dar nodul ego-ului lor este nedesfacut;

Ei doar au ingramadit, pe capul lor, mai multe datorii.

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa .”