Ramana Maharshi - Aham și Ahavritti

Discipolul: O căutare realizată prin intermediul ego-ului, cum ne poate revela faptul că acesta este ireal?

Maestrul: Existența ego-ului face parte din lumea fenomenelor. Îl putem transcende absorbindu-ne în sursa de unde se ridică Ahamvritti (sentimentul de „Eu”, care este permanent la omul obișnuit).

Maharishi afirmă că această „formă mentală” (a eu-lui Ahamvritti) este sursa tuturor celorlalte forme mentale, adică a întregii experiențe în lumea manifestată.

Discipolul: Ahamvritti (sentimentul ego-ului) nu este totodată una din cele trei forme sub care se manifestă ego-ul? Yogavasishtha, ca de altfel și alte texte străvechi, vorbesc despre trei forme ale ego-ului.

Maestrul: Este adevărat. Au fost descrise „trei corpuri” ale ego-ului: material, subtil (astral) și cauzal. Aici nu este vorba decât de o analiză. Dacă metoda folosită pentru a face această analiză ar fi trebuit să depindă de forma ego-ului, puteți fi siguri că niciodată, nici o căutare adevărată nu ar fi fost posibilă: formele pe care le poate lua ego-ul sunt multe. Atmavichara (investigarea de sine, introspecția, căutarea în sine însuși a Realității Absolute, realizată după o metoda rațională) cere ca voi să o realizați cu o singură formă a ego-ului, adică cu Ahamvritta.

Discipolul: E posibil totodată ca ea să rămână incapabilă să realizeze Jnana (cunoașterea; a experimenta continuu starea „Eu sunt Brahman (Supremul Absolut)”, „Totul este Sinele”)?

Maestrul: Căutarea Sinelui, al cărui fir conducător este Ahamvritti, este comparabilă cu căutarea unui cîine care își găsește stăpânul grație mirosului său. Stăpânul se poate găși într-un loc îndepărtat, necunoscut. Totuși aceasta nu-l împiedică cu nimic pe cîine să revină lângă el. Mirosul stăpânului este pentru animal un indiciu infailibil. Nimic altceva: veșmântul său, statura – nu contează pentru cîine. Cîinele se atașează fără greșeală mirosului, în timp ce își caută stăpânul și în final el reușește să-l regăsească.

Discipolul: Rămâne totuși întrebarea: De ce trebuie să căutăm sursa lui Ahamvritti excluzând toate celelalte Vrittisuri (turbion mintal, orice fapt psihic, orice idee, orice sentiment, orice nuanță afectivă) pentru a ajunge la realizarea Sinelui?

Maestrul: Cuvântul Aham este prin el însuși foarte sugestiv. Cele două litere care îl compun, A și ha, sunt prima și ultima literă a alfabetului sanskrit. Acest cuvânt ne sugerează că totul este inclus în el. De ce? Pentru ca Aham semnifică existența în ea însăși. Deși conceptul de „Eu” sau de „Eu sunt” este desemnat de obicei prin termenii Ahamvritti, el nu se aseamănă totuși cu celelalte Vrittisuri (fenomene psihice) ale mentalului. Spre deosebire de acestea din urmă care nu sunt legate în mod esențial unele de altele, Ahamvritti este legat în mod egal, prin însăși natura sa, de fiecare din celelalte Vrittisuri. El diferă deci de celelalte într-un mod fundamental. Căutarea sursei din care se naște Ahamvritti nu vrea doar să ducă la fundamentele unei forme de ego ci chiar la sursa din care emană eu, atunci când acesta ia forma de Ahamvritti, implică în mod necesar să fi fost transcens ego-ul sub toate celelalte forme.
Discipolul: Admițând că Ahamvritti include în esența sa toate formele de ego, de ce trebuie totuși să alegem acest Vritti și nu un altul atunci când căutăm Sinele?

Maestrul: Deoarece el este conținutul ireductibil al tuturor experientelor voastre; deoarece căutând sursa sa adoptați singura metodă care poate fi utilizată pentru a ajunge la Sine. Se spune că ego-ul posedă un corp cauzal. Cum credeți că puteți să faceți din el obiectul investigației voastre? Atunci când el se afla în această formă, voi sunteți cufundați în tenebrele somnului.

Discipolul: Ego-ul sub formele sale imateriale și cauzale nu devine intangibil, astfel că nu mai putem să-l sesizăm căutând sursa lui Ahamvritti în timpul stării de veghe?

Maestrul: Nu. Această căutare duce la însăși existența ego-ului. Imaterialitatea acestuia din urmă nu trebuie să ne deruteze.

Discipolul: Singurul scop adevărat este acela de a realiza ființa pura și necondiționată a Sinelui, care nu depinde deloc de ego. La ce-ar putea folosi o căutare centrată pe ego în forma sa de Ahamvritti?

Maestrul: Ego-ul nu se caracterizează decât printr-o singură funcție esențială (deoarece el este evanescent, contează mai puțin faptul că îl înfățișăm aici sub forma sa, sub activitatea sa sau în orice alt fel). El este un nod care leagă Sinele (conștiința pură) de corpul fizic care este inert și lipsit de capacitatea de a simți. De aceea ego-ul este numit Cid Jada Granthi (nodul dintre conștiință și ceea ce este ne animat), e-ul, aparatul psihic. Căutând sursa lui Ahamvritti veți sesiza numai aspectul esențial al ego-ului, Cit (conștiința, văzută ca o caracteristică a Realității Ultime). Din acest motiv această analiză trebuie să vă conducă la realizarea purei Conștiințe de Sine.

Discipolul: Ce relație există între Conștiința Pură Realizată de Jnani și "Eu", acceptat ca experiență esențială și primordială?

Maestrul: Conștiința nediferențiată a ființei pure este Inima, Hridayam, ceea ce sunteți cu adevărat, așa cum însuși cuvântul o exprimă (Hrit + Ayam = inima, aceasta). Din inimă emană e-ul. Aceasta este experiența primordială. Acest Eu are caracterul de Shuddha Sattva (Sattva pură). Cu această calitate de Shuddha Sattva Svarupa (a cărei natură proprie este Sattva pură, adică neatins de Rajas și Tamas) E-ul pare să subziste la Jnani (eliberat).

Discipolul: La Jnani (omul eliberat) ego-ul subzistă sub forma Sattvaica și prin urmare el pare a fi real. Este adevărat?

Maestrul: Nu. Existența ego-ului, sub orice formă ar fi, este ea însăși o aparență, atât la Jnani (omul eliberat) cât și la Ajnani (omul ignorant). Dar acesta din urmă este dominat de iluzia că starea de veghe și lumea sunt reale; ego-ul îi pare a fi real. Vazând un Jnani (om eliberat) acționând ca celelalte persoane, se va simți obligat să-i atribuie și lui o individualitate.
Discipolul: Atunci care este rolul lui Ahamvritti la Jnani (omul eliberat)?

Maestrul: El nu are rol. Caracteristica unui Jnani este Inima însăși. El este unit, identificat cu această pură Conștiință nediferențiată pe care Upanishadele o desemnează sub numele de Prajnana (conștiința care cunoaște). În Aitareyaupanishad există una din cele patru mari afirmații ale Upanishadelor: "Brahman este Prajnana". Prajnana este cu adevărat Brahman; nu există alt Brahman (Suprem Absolut) decât Prajnana."

Discipolul: Cum este posibil atunci ca Ajnani (omul ignorant) să trăiască în această nefericită ignorare a singurei și unicei Realități?

Maestrul: Deoarece el nu-și percepe decât propriul mental care nu face decât să reflecte lumina raspândită de Conștiința Pură care emană din Inimă. De această Inimă, Ajnani (omul ignorant) nu are cunoaștere. De ce? Pentru că mentalul său este extravertit și nu și-a căutat niciodată sursa.

Discipolul: Ce împiedică această lumină infinită și nediferențiată a Conștiinței care emană din Inima să se reveleze unui Ajnani (om ignorant)?

Maestrul: Precum apa dintr-un vas reflectă imensul soare în limitele strâmte ale recipientului, tot astfel Vasanasurile sau tendințele latente ale individului reflectă, precum oglinzile, lumina universală și infinită a Conștiinței emanând din Inimă, prezentând sub formă de reflexie, fenomenul pe care noi îl numim mental. Cum el nu vede decât această reflecție, Ajnani (omul ignorant) ajunge să se creadă o ființă finită, un Jiva (individualitate). Dacă mentalul se introvertește cautând sursa lui Ahamvritti, Vasanasurile se sting. Absența lor antrenează dispariția fenomenului de reflexie, adică a mentalului care se resoarbe atunci în lumina Realitații Unice, Inima. Aici se află rezumatul și esența a ceea ce un aspirant la desăvârșire trebuie să cunoască. Datoria sa imperioasă constă în a căuta cu fervoare și concentrare sursa lui Ahamvritti.

Discipolul: Dar eforturile pe care el le poate face se limitează la starea de veghe. Cum o căutare realizată într-o singură stare din cele trei ale mentalului, poate să distrugă mentalul?

Maestrul: Fără îndoială, Sadaka începe să caute sursa lui Ahamvritti când este în starea de veghe. Nu se poate spune atunci că mentalul său a fost distrus. Dar însuși procesul de căutare a Sinelui revelează aspirantului că alternanța sau transmutarea celor trei stări ale mentalului, că de altfel a celor trei stări în sine, face parte din lumea fenomenală care nu ar trebui să afecteze ardenta sa căutare interioară. Căutarea Sinelui prin intermediul autoanalizei nu este posibilă de fapt decât dacă se realizează cu o deosebit de intensă introvertire a minții. Scopul final al unei asemenea căutări este cu adevărat Inima, Lumina Nediferențiată a Conștiinței Pure, în care strălucirea reflectată a mentalului este complet resorbită.
Discipolul: Nu există deci nici o distincție pentru un Jnani între cele trei stări ale mentalului?

Maestrul: Cum ar putea să existe din moment ce mentalul însuși este dizolvat și pierdut în Lumina Conștiinței? Pentru Jnani cele trei stări sunt la fel de ireale. Ajnani este incapabil să înțeleagă aceasta deoarece, pentru el, starea de veghe este modul prin care el atinge realitatea, în timp ce Jnani recunoaște Realitatea prin realitatea însăși. Pura Conștiință este eternă prin însăși natura sa. Ea subzistă imuabil în starea de veghe, în vis și în somnul profund. În ochii celui care s-a absorbit în această Realitate nu există nici mental, nici vreuna din stări și prin urmare nici introvertire nici extrovertire. El este starea permanent trează deoarece el este trezit față de Sinele etern.
El este starea de vis perpetuu deoarece pentru el lumea nu este alt lucru decât un vis constant repetat.
El este starea de continuă adormire deoarece este în orice moment eliberat de conștiința lui "Eu sunt corpul".

Discipolul: Trebuie deci să consider că vă aflați într-o stare de trezire - visare - adormire în timp ce îmi vorbiți?

Maestrul: Cum experiența voastră conștientă se limitează doar la momentele de extrovertire a mentalului, voi numiți momentul prezent stare "de veghe". Dar sunteți în acest moment adormiți față de Sine, ceea ce face din voi oameni care dorm perpetuu.

Discipolul: Somnul nu este pentru mine decât o simpla vacuitate.

Maestrul: Gândiți astfel deoarece starea voastră de veghe constă într-o constantă efervescență a mentalului vostru agitat.

Discipolul: Prin vacuitate înțeleg că în timpul somnului nu am, ca să spun așa, cunoștință de nimic. Pentru mine e ca și cum nu aș exista.

Maestrul: Dar totuși existați atunci când dormiți.

Discipolul: Este posibil, în orice caz eu nu-mi dau seama.

Maestrul: Eu sper că glumiți. Vreți să spuneți că nu existați în timpul somnului? Vă numiți domnul X când adormiți, iar când vă treziți descoperiți că ați devenit domnul Y?

Discipolul: Dar eu nu sunt conștient de această continuitate atunci când dorm.

Maestrul: Nu. Dar cine declară în acest moment că nu a fost conștient? Bine-înțeles, mentalul tău. Puteți să afirmați că nu mai există mental atunci când dormiți. Dar ce valoare poate avea marturia pe care o aduce mentalul vostru asupra existenței voastre și asupra a ceea ce trăiți în timpul somnului? A căuta sprijinul mentalului pentru a nega existența voastră sau conștiință în această stare de somn, este ca și cum ați cere fiului vostru să se îndoiască de propria voastră naștere. Aduceți-vă aminte, v-am mai spus-o, că existența și conștiința nu sunt două lucruri diferite. Ele sunt identice și dacă, dintr-un anumit motiv, vă simțiți obligați să admiteți că existați atunci când dormiți, fiți sigur că aveți, de asemenea, conștiința că existați. Conștiința pe care o pierdeți în timpul somnului este cea a existenței voastre corporale. Confundați, pentru moment, veritabila conștiință a Sinelui care este eternă. Prajnana (conștiința care cunoaște), sursa lui ,Eu', subzistă întotdeauna și nu este afectată de nici una din cele trei stări trecatoare ale mentalului.
Prajnana vă permite să vă păstrați identitatea. Prajnana provine de dincolo de cele trei stări și poate să subziste dincolo de ele și indiferent de ele. Va trebui să căutați această realitate în timpul a ceea ce voi numiți starea de veghe, urcând de la Ahamvritti pâna la sursa sa. Această căutare, intens practicată, vă va revela faptul că mentalul și cele trei stări ale sale sunt ne reale. Veți descoperi că sunteți Conștiința eternă, infinită a ființei Pure: Sinele, Inima.