Ramana Maharshi - Căutarea Sinelui

Discipolul: Cum putem realiza Sinele?

Maestrul: Sinele cui? Găsește-l!

Discipolul: Al meu, dar cine sunt eu?

Maestrul: Găsește-te pe tine însuți!

Discipolul: Nu știu cum să fac acest lucru.

Maestrul: Este suficient să reflectezi la această întrebare: Cine spune: "Eu nu știu"? Cine este "Eu' în această întrebare? Cine este cel care este necunoscut?

Discipolul: Cineva sau ceva din mine.

Maestrul: Cine este acel cineva? În interiorul cui?

Discipolul: Acesta este probabil un fel de putere.

Maestrul: Găsește-o!

Discipolul: Pentru ce m-am născut?

Maestrul: Cine este născut? Răspunsul este același pentru toate întrebările.

Discipolul: Atunci, cine sunt eu?

Maestrul: (surâzând) Ai venit pentru a mă face să trec un examen? Tu trebuie să spui cine ești.

Discipolul: Chiar dacă aș încerca de mii de ori nu cred că aș putea ajunge să percep acest "Eu". Nu-mi este perceptibil în mod clar.

Maestrul: Cine declară că "Eu" nu este perceptibil? Există doi "Eu" în tine în care unul nu îl discerne pe celălalt?

Discipolul: În loc să caut "Cine sunt eu" aș putea să-mi pun întrebarea: "Cine sunteți dumneavoastră?". Mintea mea s-ar putea fixa atunci asupra dumneavoastră, căci eu vă consider ca fiind Dumnezeu, sub forma Guru-lui. Aș putea fi astfel mai aproape de scopul meu focalizându-mă asupra acestei căutări decât să mă întreb "Cine sunt eu?".

Maestrul: Oricare ar fi forma căutării tale, vei fi în final obligat să ajungi la un "Eu" unic, la Sine. Toate distincțiile care se stabilesc între "Eu" și "voi", între Maestru și discipol, etc., sunt simple semne ale ignoranței. "Eul' suprem este singurul care există. A gândi altfel înseamnă a ne crea iluzii. Există în Purana povestea înțeleptului Ribhu și a discipolului Nidagha. Ea este foarte instructivă.
Ribhu a transmis discipolului său Adevărul Suprem al lui Brahman (Supremul Absolut) Unic, fără egal. Totuși, în pofida erudiției și inteligenței sale, Nidagha nu a simțit în el convingerea că el ar fi făcut pentru a adopta și a urma calea Jnana (Cunoașterii). El s-a întors în satul său natal pentru a-și dedica întreaga viață respectării regulilor morale și religiei rituale.

Dar înțeleptul își iubea discipolul tot atât de mult cât acesta din urmă își venera maestrul. În ciuda vârstei sale înaintate, Ribhu se hotărî să meargă în satul lui Nidagha pentru ași găsi discipolul și a vedea până la ce punct a reușit acesta, în urma învățăturilor primite, să transcendă ritualismul religios. Înțeleptul s-a deghizat pentru a vedea cu proprii săi ochi felul în care Nidagha se comporta atunci când nu știa că este observat de maestrul său. Într-o zi, Ribhu, deghizat în țăran, și-a întâlnit discipolul care tocmai privea cu atenție o procesiune regală. Fără a fi recunoscut de Nidagha, țăranul a întrebat de ce este atâta agitație. I s-a răspuns că trecea regele.

- "O, este regele! Este în fața procesiunii!"
- "Dar unde este?" A întrebat țăranul.
- "Acolo, pe elefant" i-a răspuns Nidagha.
- "Spuneți că regele este pe elefant. Da, îi văd pe amândoi, a răspuns țăranul. Dar care este regele și care elefantul?"
- "Ce!" A exclamat Nidagha. "Îi vedeți pe amândoi dar nu știți că omul care este deasupra este regele și animalul de dedesubt este elefantul? Înseamnă că îmi pierd timpul vorbind cu un asemenea om!"
- "Vă rog nu vă pierdeți răbdarea cu un ignorant ca mine, l-a rugat țăranul. Ați spus deasupra și dedesubt. Ce vreți să spuneți cu aceasta?"
Nidagha nu a mai putut suporta:
- "Vedeți regele și elefantul, unul deasupra și celălalt dedesubt și vreți totuși să știți ce semnifică "deasupra' și "dedesubt!" A exclamat el. Dacă lucrurile pe care le vedeți și cuvintele pe care le rostesc nu vă ajuta deloc, doar acțiunea va putea să vă învețe câte ceva. Aplecați-vă și veți vedea!"

Țăranul s-a supus. Nidagha s-a suit pe umerii săi și i-a spus: "'Acum veți înțelege. Eu sunt deasupra, ca regele; tu ești dedesubt, ca elefantul. Acum este clar?"

- "Nu, nu încă" a răspuns țăranul liniștit. "Spuneți că sunteți "deasupra" ca regele și că eu sunt "dedesubt" ca elefantul. "Regele", "elefantul", "deasupra", "dedesubt" până aici este clar. Dar vreți să îmi explicați ce înțelegeți prin "Eu" și "Tu"?"

Atunci când Nidagha s-a găsit brusc confruntat cu o problemă atât de importantă, care consta în a defini pe "tu" în raport cu "eu", în mintea sa s-a făcut lumină. El s-a aruncat imediat la pamânt și a căzut la picioarele maestrului său spunând: "Cine, dacă nu Ribhu, venerabilul meu maestru, ar putea smulge astfel mintea mea de la această existență fizică dezvelită de profunzime, pentru a o aduce la Existența adevărată a Sinelui? O, maestre binevoitor, îți implor binecuvântarea!"

Deoarece scopul vostru constă în a transcende fără întârziere, grație lui Atma-Vichara, zădarnicia acestei existente fizice, cum puteți justifica aceste distincții între "tu" și "eu", care aparțîn corpului? Atunci când vă direcționați mintea către interior pentru a căuta aici sursa gândurilor, unde este "tu" și unde este "eu"? Trebuie mai întâi să căutați pentru a deveni în final Sinele. El cuprinde în el însuși toate fenomenele.
Discipolul: Dar nu este ciudat faptul că "Eu-l" trebuie să caute" Eu-l"? Căutarea prin intermediul întrebării "Cine sunt eu"? nu reprezintă la urma urmelor o formulă goală? Sau este necesar să-mi pun această întrebare la nesfârșit, repetând-o ca o Mantra?

Maestrul: Căutarea Sinelui cu siguranță nu implică o formulă goală. Este mai mult decât repetarea oricărei Mantra. Dacă cercetarea interioară bazată pe întrebarea Cine sunt eu? ar fi fost o simplă investigație mentală, ea n-ar fi avut o valoare prea mare. Scopul căutării Sinelui prin intermediul acestei întrebări constă în a focaliza întregul mental asupra Sursei sale. Deci nu este vorba despre un "Eu". În final, Căutarea Sinelui înseamnă mult mai mult decât o formulă goală, deoarece ea implică o activitate intensă a întregului mental pentru ca el să rămână fixat asupra purei Conștiințe a Sinelui.
Căutarea Sinelui este singura metodă directă pentru a realiza Existența necondiționată și absolută care sunteți voi cu adevărat.

Discipolul: De ce căutarea Sinelui prin intermediul acestei întrebări este considerată singura metodă directă ce conduce la Jnana?

Maestrul: Deoarece toate felurile de Sadhana, cu excepția celei a lui Atma-Vichara, presupun să păstrăm mentalul ca suport al Sadhanei însași. Fără mental, nici o Sadhana nu poate să fie practicată în afară de cea despre care vorbeam.
Ego-ul poate lua forme diferite din ce în ce mai rafinate pe măsură ce avansăm în practica spirituală, dar el niciodată nu este distrus.
Atunci când Janaka (un străvechi rege înțelept, ce reprezintă pentru Vede un ideal, acela al armonizării dintre starea de eliberare și eficacitate socială) a exclamat: "Acum am descoperit hoțul care nu a încetat să acționeze pentru a mă ruina! El va fi imediat executat!", el făcea aluzie la ego, la mental.

Discipolul: Dar hoțul poate fi perceput la fel de bine și prin alte Sadhana.

Maestrul: A încerca să distrugi ego-ul sau mentalul prin alte Sadhana decât Atma-Vichara, este ca și cum hoțul s-ar deghiza în polițist pentru a prinde hoțul, adică pe el însuși. Doar Atma-Vichara poate revela adevărul că nici ego-ul și nici mentalul nu există. Doar aceasta permite să realizăm Existența pură nediferențiată: Sinele, Absolutul.
Fiind realizat Sinele, nu mai ramâne nimic de cunoscut, deoarece acesta este fericirea perfectă, este Totul.
Discipolul: În această viață plină de limitări, aș putea realiza eu vreodată fericirea Sinelui?

Maestrul: Această fericire a Sinelui este mereu cu tine și o vei găsi și tu singur dacă o vei căuta cu ardoare. Cauza suferinței nu se găsește în viața exterioară. Ea este în tine și se găsește în ego. Tu îti creezi limite ție însuți și apoi începi o luptă fără speranță pentru a le transcende. Toate suferințele sunt datorate egou-lui. Durerile apar din cauza sa. La ce ar fi de folos să atribui evenimentelor vieții cauza acestei suferințe care se află în mod real în tine? Ce bucurie ați putea găsi în lucrurile exterioare vouă? și chiar dacă ați obține-o, cât timp ar putea dura ea? Dacă negați ego-ul și îl transformați în cenușă negându-i existența, veți fi liberi. Dacă îl acceptați vă va impune limitări și vă veți lansa într-o luptă inutilă pentru a le transcende. În acest fel hoțul a încercat să-l "ruineze" pe regele Janaka. A fi Sinele, care este adevărata voastră natură, este singurul mijloc de a realiza beatitudinea, binele vostru etern.

Discipolul: Deoarece nu am realizat acest adevăr, că doar Sinele există, n-ar fi mai bine să adopt Bakti Marga (Marga- cale) și Yoga Marga, ca fiind mai potrivite scopurilor Sadhanei decât Vichara Marga? Realizarea ființei noastre absolute, adică a lui Brahma Jnana (cunoașterea lui Brahman, Supremul Absolut) nu ar fi imposibil de atins pentru un om obișnuit ca mine?

Maestrul: Brahma Jnana nu este o cunoaștere pe care să o dobândești și care să-ți dea bucuria atunci când ai dobândit-o. Acesta este un punct de vedere fals, care va trebui abandonat. Această presupunere ignoranța va produce chinuri fără sfârșit ca în cazul celor zece proști care se lamentau pentru "pierderea" celui de al zecelea tovarăș care nu fusese niciodată pierdut. De unde apare în această parabolă cel de al zecelea om? S-a pierdut el vreodată? Întelegând că el a fost întotdeauna acolo, există ceva nou de cunoscut? Cauza tristeții lor nu se află în pierderea unuia dintre ei ci în propria lor ignoranță, cu alte cuvinte în presupunerea lor că unul dintre ei se înecase, deși le era imposibil să știe care, deoarece ei nu număraseră decât nouă persoane. Tot astfel este și cazul tău. Nu există în realitate nici un motiv pentru care să fi trist sau nenorocit. Tu însuți impui limitări propriei tale naturi de ființa infinită și apoi tot tu te plângi pentru că nu ești decât o creatură finită. În acel moment realizezi o Sadhana sau o alta pentru a elimina aceste limitări care de fapt nu există. Dar dacă Sadhana ta admite existența lor, cum te va ajuta ea să transcenzi aceste limitări? De aceea eu îți spun că trebuie să cauți ceea ce ești cu adevărat - ființa pură, infinită, Sinele Absolut. Ești mereu Sinele și numai el. Prin urmare, nu poți să ignori în mod real niciodată Sinele; ignoranța ta este fără fundament, ca cea a celor zece nefericiți care își plângeau tovarășul. Ea este cea care îi făcea să sufere. Deci adevărata cunoaștere nu va crea pentru tine o nouă ființă. Ea va aboli pur și simplu "ignoranta ta ignoranță". Fericirea nu este adăugată naturii tale. Ea nu face decât să se reveleze ca fiind starea ta adevărată, naturală, eternă și de nesfârșit. Singurul mod de a te elibera de suferință constă în a cunoaște și a fi Sinele. Cum ar putea fi aceasta în afara ta?