vineri, 21 mai 2010

Death

We are going to speak: What is death? Fear of death? There are beings, bodies everywhere - under the water, under the ground, over the earth, in the air. They cannot be counted - billions, trillions of bodies. All have to die. And this death is after each body. Even after death and this death is following this body; even after, death will bring another body and then again death. That's repeated for millions and millions of years unless you remove this fear of death.

Because what is body? Earth, water, fire, air - that's all. This is the body and these are the elements outside also. Somehow integration has taken place of earth, water, fire, air; and then you have to disintegrate at the time of death. So if we realize it, always understand it – “These are the elements, but I am not the elements. I am not this body. I am not perishable. I am imperishable – Brahman”. Then perhaps you have solved this problem once and for all and you will not wear this body once again.

And how to do it? First of all, when you have found conviction of ‘I’ don't talk of reality. When you speak: “I am this ‘I’.” When you use, “I am this ‘I’." and you have firm conviction of ‘I’ - and this ‘I’ is identified with the body - don't talk of enlightenment, freedom or reality or truth or bliss or ananda whatsoever. It's not possible. And this ‘I’ is universe, bondage. When ‘I’ arises the universe arises, the bondage arises. And when there is no ‘I’ - no concept of ‘I’ - that's called freedom.

So how to get rid of this concept of ‘I’? There are various ways described in the book of knowledge, Upanishads, sutras also. So everybody says, “I am ...” everybody says, “I am so and so, you are so and so, he is so and so, and this is the world.” No one ever questions, "What am I? Where do I come from? Where do I return to? What is the purpose of my coming here? What have I done?" So this question is never asked. "Who am I?" is never asked. So you have to question, "Who am I?" And then you have to search for its answer by yourself here and now. And this is going to free you.

And through yoga also you can do it. Just with the count of eight breaths - inhaling, exhaling - just for 8 times. How much time it takes? One minute you have 16 breaths, one minute - just half a minute and you are free. How? During these 8 inhalings or exhalings do not associate with any object and you are free. You can do it here and now. Just for 8 counts of your inhalings, no association with any object and you are free. Freedom is here and now, always, everywhere. You have been postponing for millions of years because of vasanas - "I want this, I want that. I am attached to this person, and that person is very much attached to me." This is all and this is called the cycle of birth and death, and this is universe, and this is bondage, suffering. And actually it doesn't exist - only vasana.

There is no difference between vasana and samsara. Vasana is, "I want this." That's all. When you don't give rise to simply, "I want this or that." Where is samsara; where has it gone to? So this vasana is samsara, and this vasana is time, this vasana is mind - which is past. Samsara is past. Mind is past. Vasana is past.

So we have never looked into this present moment, not ever. We have never tried it. We have never been told, no one ever taught us, what is Presence.

We speak always of past and future. Everywhere there is a talk of past and future. Who could speak of this presence? And this presence, this present instant is called freedom, enlightenment, wisdom, bliss. And you can do it without any effort, here and now. Without any effort and without starting any thought either. No thinking. So simple it is. And this simplicity has not been recognized therefore we have to suffer endlessly.

Even this suffering does not exist. As in the dream where we are attacked by robbers… attacked by robbers, and we are suffering. They are threatening us with revolvers in hand so we want some help… nobody helps. What can anybody do? So there comes a tiger - a roar of the tiger! The robbers run away, fearing their own death. And with the roar of the tiger this man who was attacked by the robbers wakes up… wakes up, you see. Now where are the robbers? Where is the fear? Where is the tiger? Where is the suffering? In the dream everything was there. There were robbers, fear, tiger. Everything was dream visions, illusions, hallucinations. But on waking up, nothing existed.

Likewise, the same is the case here. There is no difference at all. So you are all sleeping, and when we dream we must have previously slept. Before we must have been sleeping, then in the sleep we dream. In the dream we see objects - sleep, dream, objects, you see. So when we see objects we are dreaming. When we are dreaming we are sleeping. So here also, when we see objects we are dreaming and we are sleeping. Wake up! What is this wake-up now? Is the roar of the tiger that made you wake up from the dream, from the sleep, like this thing? When you want to be free, "I want to be free!" is the roar of the tiger.

First of all, no one wants to be free and this is a fact. No one wants to be free. Some fear is there. They need some help. Go and join meditation retreats. Go to some teachers for some help. Help to solve their problems, not for freedom. Who? Who comes for freedom, first of all?

We are 6 billion people tonight. How many are there? How many buddhas? How many enlightened people have we produced for quite billions of years now? Because we don't want freedom we want to enjoy, and this enjoyment, and this enjoyment. Each time is taking away from us; then again we make up our mind. The desires unfulfilled are waiting will give us next birth to enjoy the same; again not fulfilled. Whose desires are fulfilled? Not even the emperors have fulfilled their desires, not even the kings. Nobody has fulfilled their desires. So each man thinks, "I will fulfill my desires." and later on no one speaks of freedom at all. Some fear there, perhaps no one wants freedom.

And this is a fact, because he who wants freedom has to be free in the same moment when he wants to be free. Because the wave rises from the ocean, is the ocean, within the ocean - not separate. So when the desire for freedom arises it arises from Freedom itself, from Self itself, and is the Self itself, you see. If it is an ocean there has to be a wave not separate from the ocean itself. And in the desert if it arises it's a mirage. In the desert also there are waves. People run after it to have a soothing bath, swim in that. So that also is a river with waves but it is not real. It was not there in the morning neither in the evening, only for some time it is there. So this pleasure is for sometime. Just in the waking state or in the dream state that you can enjoy is not abiding, is not permanent, is not eternal peace. And after having enjoyed and found peace, you want to run for something else. So it's not peace at all.

Peace - once attained - you are peace itself. So when you run here, there, it is something else; it is sensual pleasure, not peace, not bliss - sensual pleasure because it is the nature of the mind. Having enjoyed one thing it wants something else and then something else, and this is called samsara.

So if you desire freedom make up your mind, if not today maybe at the end of this life if not next life. Don't postpone it. This postponement is called samsara. Samsara means postponement. And if you stand on your toes and decide, "I want to be free." who can stop it, first of all? Decide once and for all: “I have to be free.” Because freedom is within and when you say, "I want to be free." who speaks? Who is it that wants to be free? From where does it rise? Even this desire - I want to be free - where does it rise from? Where does it stand? Where does it subside to?

Just you have to understand this thing: You have not to go anywhere. Even you have not to desire anything. Only just understand that you are not bound. “I am suffering, I am bound,” you have heard from someone else. It's not real experience. You find out yourself. This suffering, this death, these tensions, you have heard from someone else; it's not your experience. Because when you sleep all what you have heard, of what you have read, is not there; and you are happy even in sleep, though this is ignorant state. You are happy because all that you have read or heard, experienced, and tasted and smelled and seen is no more there, and you are happy. So if you free yourself of what you have seen, smelled, heard, tasted or touched, just for one second - maybe half of the second, maybe half of the half will do. That's how, you see.

What is… I remember just now in this context, Ekentari. I will translate Hadigari:

Adi se puni aab. Sungabetide sadu ki, botukatain abrad.

So he says,



One instant or one second, half of the second, half of the half of the second.

If you associate with a saint, a perfect teacher; perhaps you are all the kalpas,

but all the bondages are completed, severed away and you are free.

That's what Goswamitutishida says. And Kabir also says the same thing, you see. He also says,

Chetiter, manter, boditer.

He was an illiterate man. Kabir was illiterate. He says that, I have never touched ink on the paper, nor have I held pen in my hand.” That's what he says - that was his education.

Chetiter, manter, buditer, isfalavsherid.

Batche, batche halfkerain, kahat Kabir Kabir.

So he says - I will translate:

Do not start a thought in your mind. Keep your intellect quiet.

Chetiter - mind - also quiet. Senses also quiet. And then enlightenment itself will be calling you from behind. Enlightenment itself will be inviting you from, “Dain ohkabir - Wait, I am following you.” That is how it happened.

So don't start a thought, one single thought. Don't discriminate between this and that, and no mentation, and one second, half second, half of the half. How could it be difficult now? It is difficult for those who are yet attached to something more precious than their own Self - more precious, more beautiful, more worth acquiring than your own wisdom, than Self, than eternity, than bliss. Therefore how can they ask for freedom? So he who wants - whatever he wants - he is drawn by that particular object, you see. So wherever your attachment is, wherever the object of your attachment is, there you are. Doesn't matter where you are; you may be in satsang.

29 September, 1992

Niciun comentariu:

Kabir (1440—1518)


Kabir povesteşte:


„Dumnezeu este în noi şi totuşi alergăm în căutarea Lui. Unii Îl caută în cărţile sfinte, devenind plini de cunoaştere inutilă, alţii în locurile sfinte, adorând lucruri moarte. Priveşte în tine: trupul tău este templul Lui, El te-a ales deja, Şi-a făcut sălaş în tine. Nenumărate vieţi L-ai căutat aiurea fără să-L găseşti şi în tot acest timp El era în tine, aşteptând răbdător.”

Fiinţă liberă

Fiinţă liberă

Fiinţă liberă, cerul e acoperit şi se-ntunecă,
Revin dinspre norii musonului,
Pică stropi de ploaie.
Hai sus, învăţatule, îngrijeşte-ţi gospodăria,
Apa se va duce curând.

Fă-ţi araci din văzul şi auzul lăuntric
Seamănă bobul de grâu al Sinelui
Nu lăsa raza îndoielii să se strecoare-năuntru
Seamănă bobul de Naam [sunetul launtric].

Patru paznici în fiecare în cele patru direcţii
Să nu lase cerul la bob
Du roada la conacul Stăpânului
Cedând toată truda muncii.

Împreună, cei cinci prieteni pregătesc prânzul
Muni şi Gyani urmează să fie mâncaţi.
Ascultă căutătorule, spune Kabir,
Seamănă bobul de Naam.


Ascunsă dincolo de cer

*
Ascunsă dincolo de cer

“Ascunsă dincolo de cer e Ţinta
La dreapta e Soarele, Luna-i la stânga
Bisectoarea trebuie să fie ascunsă
Corpul e arcul, vizualizarea e Coarda
Sunetul nesunat este Săgeata – dreaptă şi gata de zbor
Săgeata-i slobozită, lăsând în urmă Corpul-instrument
E solul Adevăratului Guru.
În ciuda săgeţii trase, nu rămâne urmă de rană pe corp.
Numai cei loviţi o trăiesc.
Spune Kabir: Ascultă, sârguitorule ucenic,
Cei care o trăiesc o cunosc.”



*
Cu mintea cufundată

Cu mintea cufundată în iubire, de ce-aş vorbi?
Odată diamantul bine înnodat, de ce să desfac iarăşi nodul?
Talerele goale la iniţiere sunt pline, de ce aş măsura din nou?
Judecata, bând fără măsură, s-a îmbătat,
Lebăda ajunsă-n lac are nevoie să rătăcească prin bălţi şi iazuri?
Spune Kabir: Ascultaţi, oameni buni, am realizat Dumnezeul lăuntric –
Precum uleiul conţinut în sămânţă.


Cauţi să dai de mine?

Cauţi să dai de mine?

- “Cauţi să dai de Mine?
Sunt pe locul de lângă tine,
Umărul Meu îl atinge pe-al tău.
N-ai să găseşti nici în stûpa, nici în templul hindus,
Nici în sinagogă, nici în catedrală:
Nici în slujbă, nici în kirtan, nici în picioarele
Încolăcite în jurul gâtului, nici în post.
Când Mă cauţi cu adevărat, Mă vei zări dintr-o dată –
Mă vei găsi în cea mai măruntă măsură de timp.
Kabir zice: Ucenice, spune-mi, ce e Dumnezeu?
El e suflarea dinlăuntrul suflării.
I-am zis făpturii voitoare din mine:
Ce e râul acesta pe care vrei să-l treci?
Nu-s călători pe calea râului şi nu e nici o cale.
Vezi tu pe cineva mişcându-se pe malul acela,
Sau făcându-şi cuib?
Nu există nici un râu, nici luntre, nici luntraş
Nu există nici funie de tras, nici cine s-o tragă.
Nu există pământ, nici cer, nici timp, nu există
Nici mal, nici vad!
Şi nu există nici corp, nici minte!
Crezi tu că există vreun loc care să facă sufletul mai puţin însetat?
În marea absenţă nu vei găsi nimic.
Fii deci puternic şi intră în propriu-şi trup,
Acolo ai loc tare pe care poţi pune piciorul.
Gândeşte-te bine!
Nu pleca hoinărind aiurea!
Kabir zice: Azvârle-ţi doar toate cele gândite despre lucruri închipuite,
Şi rămâi statornic în ceea ce eşti (sahaj).”


Nu-i decât apă

Nu-i decât apă

“Nu-i decât apă în iazurile sfinte.
Ştiu pentru că am înotat în ele.
Toţi zeii sculptaţi în lemn şi în fildeş
Nu pot scoate un cuvânt
Ştiu, fiindcă i-am strigat.
Sfintele scripturi nu sunt decât cuvinte.
M-am uitat între coperţile lor într-o zi.
Kabir nu vorbeşte decât despre lucruri
Pe care le-a trăit.
Dacă nu ai trăit un lucru,
Nu este adevărat.”
*
Doamne, eu ţes pânza

Doamne, eu ţes pânza Numelui Tău
Munca zadarnică
De a ţese pentru lume
A ajuns la capăt
Am atins
Strălucitoarea stare de beatitudine –
Liber de spaimă, liber de durere
Sunt ţesătorul Numelui Tău, Doamne
Eu ţes şi culeg rodul legăturii mele lăuntrice cu Tine.
Sunt ţesătorul Numelui Tău.




Ţes pânza Numelui Tău

“Ard lămpi în fiecare casă, orbule! Şi tu nu le poţi vedea
Într-o bună zi ţi se vor deschide ochii deodată, şi ai să vezi:
Şi cătuşele morţii îţi vor cădea de la încheieturi.
Nu e nimic de spus sau de auzit, nu e nimic de făcut.
Cel care e în viaţă, dar mort, e cel care nu va mai muri nicicând.
Pentru că trăieşte în singurătate, yoghinul spune că sălaşul lui e departe.
Domnul tău este aproape: dar tu te caţeri în palmier să-L cauţi.
Brahmanul trece din casă în casă şi iniţiază oamenii întru credinţă:
Vai! Adevărata fântână a vieţii e lângă tine, iar tu ai ridicat un bolovan
La care te închini.
Kabir spune:
"N-am să pot spune niciodată ce dulce e Domnul meu.
Yoga, şiragurile de mătănii, virtutea şi viciul – toate astea nu sunt nimic
pentru El."

Ţes pânza Numelui Tău

*
“Când în sfârşit ai ajuns la oceanul fericirii, nu te întoarce însetat.
Trezeşte-te, omule, smintitule! Căci moartea te pândeşte
Ai aici, dinaintea ta, apă curată: bea-o cu fiecare răsuflare.
Nu porni în urmărirea mirajului cu piciorul, ci însetează de nectar;
Dhruva, Prahlad şi Shukadeva au băut din el, şi de-asemenea Ramdas l-a
gustat:
Sfinţii sunt beţi de iubire, setea lor e de iubire.
Kabir spune: "Ascultă-mă, frăţioare! Cuibul spaimei este fărâmat.
Nici măcar o clipă n-ai stat faţă în faţă cu lumea:
Tu îţi teşi propria robie din minciuni, vorbele tale sunt pline de amăgire:
Cu povara de dorinţe pe care o porţi pe cap, cum să fii uşor?"
Kabir spune: "Păstrează în tine adevărul, detaşarea şi iubirea."

*

"Spre ce ţărm vrei să treci, inima mea?
Nu se află călător înaintea ta, nu există cale:
Unde e mişcarea, unde e repaosul, pe ţărmul acela?
Nu există apă, nici barcă, nici barcagiu nu există,
Nici un alt om care s-o tragă,
Pământ, cer, timp, orice: nimic nu este locul
Care va linişti setea sufletului?
Nu vei găsi nimic în acea pustietate.
Fii puternic şi intră-ţi în propriul trup: acolo calci ferm.
Ia bine seama, o, inima mea!
Nu te duce în altă parte!
Kabir spune: "Dă la o parte toate închipuirile şi rămâi statornic
În ceea ce eşti (sahaja)."
*

“Nu sunt nici în rând cu lumea nici în afara ei,
Nu trăiesc după bunul plac,
Nu sunt nici vorbitor nici ascultător, nici slujitor,
Nici stăpân nu sunt, nici legat, nici liber,
Nu sunt nici desprins, nici prins.
Nu sunt departe de nimic, nu sunt aproape de nimic.
Nu voi merge nici în iad, nici în rai.
Eu săvârşesc toate faptele; totuşi sunt în afara tuturor faptelor.
Puţini îmi pricep înţeleseul: cel care îl poate înţelege,
Acela stă nemişcat. Kabir nu caută nici
Să întemeieze, nici să distrugă.”



Ţes pânza Numelui Tău

*

“Ceea ce vezi nu este; iar pentru ceea ce este nu ai cuvinte.
Dacă nu vezi, nu crezi: ce ţi se spune, nu poţi primi.
Cel care ştie să cearnă cunoaşte prin cuvânt, ignorantul
Stă cel mai adesea cu gura căscată
Unii contemplă ceea ce nu are formă, alţii meditează asupra formei:
Dar înţeleptul ştie că Brahman este dincolo de amândouă.
Acea frumuseţe a Lui nu se vede cu ochiul; acel vers al Lui
Nu se aude cu urechea.
Spune Kabir: "Cine a găsit şi iubirea şi renunţarea nu coboară

Niciodată în moarte."

*

“Flamura ascunsă e-nfiptă în templul ceresc;
Acolo coviltirul albastru împodobit cu luna şi
Încrustat cu nestemate strălucitoare stă întins.
Acolo străluceşte lumina soarelui şi a lunii:
Linişteşte-ţi mintea până la tăcere înaintea acelei splendori.
Kabir spune:
"Cel care a băut din nectarul acesta rătăceşte ca un nebun."

*
“Cine eşti şi de unde vii?
Unde sălăşluieşte Supremul Spirit
Cum Îşi desfăşoară El jocul în toate făpturile?
Focul e în lemn; dar cine îl trezeşte dintr-o dată?
Atunci se preface în scrum, şi unde s-a dus puterea focului?
Adevăratul maestru învaţă că materia n-are nici hotar nici nesfârşire
Kabir spune:
"Brahman Îşi potriveşte limbajul la înţelegerea celui ce aude."

*
Există un copac ciudat care se înalţă fără rădăcini
Şi leagă rod fără să înflorească;
Nu are nici ramuri; nici frunze; e tot numai un lotus.
Două păsări cântă acolo: una e Maestrul, cealaltă, învăţăcelul:
Învăţăcelul alege roadele felurite-ale vieţii şi gustă din ele;
Iar Maestrul îl priveşte cu bucurie.
Ce spune Kabir este greu de înţeles:
"Pasărea e dincolo de orice căutare, dar poate fi văzută în chip limpede.
Cel ce nu are formă e-n sânul tuturor formelor.
Eu cânt gloria formelor."


Ţes pânza Numelui Tău

*
Ce greu e să-l întâlneşti pe stăpânul meu!
Pasărea ploii se tânguie însetată după ploaie:
Aproape că moare de dorul ei, şi totuşi nu vrea
Să bea altă apă decât ploaia.
Ademenită de iubirea de muzică, căprioara iese
Din crâng: ea moare pentru că a ascultat muzica,
Şi totuşi nu dă îndărăt de frică.
Soţia văduvită stă lângă trupul soţului ei defunct:
Ei nu-i e frică de pârjol.
Dă de-o parte orice frică pentru acest biet trup.

*
O, inimă! N-ai cunoscut toate tainele acestei cetăţi a iubirii:
În neştiinţă ai venit în neştiinţă te întorci.
O, prietene, ce-ai făcut cu viaţa ta? Ţi-ai luat pe cap povară grea,
Bolovani, şi cine să ţi-o uşureze?
Prietenul tău stă pe malul celălalt, dar ţie nu-ţi trece nicicând
Prin cap că te-i putea întâlni cu el.
Luntrea e spartă iar tu şezi într-una pe mal;
Şi te bat valurile, fără vreun rost.
Kabir slujiorul te roagă să cugeţi:
Există oare cineva care să îţi fie prieten până la sfârşit?
Eşti sigur, n-ai nici un tovarăş:
Vei suferi urmările propriilor tale fapte.

*
Inima mea! Să mergem în ţara unde locuieşte iubitul,
Cel care mi-a răpit inima!
Acolo iubirea îşi umple ulciorul din fântână,
Deşi nu are frânghie cu care să scoată apa,
Acolo norii nu acoperă cerul, deşi cad ropote blânde de ploaie;
O, tu, cel fără de trup! Nu sta în pragul casei;
Du-te şi scaldă-te în ploia aceea!
Acolo-i mereu lumina lunii şi niciodată nu e întuneric;
Şi ce să vorbim de un singur soare?
Ţara aceea e iluminată de razele a milioane de sori.


Ţes pânza Numelui Tău

Ţes pânza Numelui Tău
*
Femeia despărţită de iubitul ei deapănă la roata de tors
Cetatea trupului se ridică în frumuseţea ei;
Şi înlăuntrul ei a fost zidit palatul minţii.
Roata iubirii se roteşte în cer iar jilţu-i făcut din nestematele cunoaşterii:
Ce fire subţire ţese femeia şi le subţiază cu iubirea şi veneraţia ei!
Kabir spune: "Eu ţes ghirlanda zilei şi a nopţii.
Când iubitul meu vine şi mă atinge cu picioarele sale,
Am să-i dăruiesc lacrimile mele."

*
Sub marea umbrelă a Regelui meu strălucesc
Milioane de sori şi lune şi stele!
El este Mintea din mintea mea: El este Ochiul din ochiul meu.
Ah, de-ar fi una mintea şi ochiul meu!
De-ar putea iubirea mea să-l atingă pe iubit!
De s-ar putea răcori arşiţa-nvăpăiată a inimii mele!
Kabir spune: "Când uneşti iubirea cu Iubitul, atunci ai desăvârşirea iubirii."

*
La cine să merg să aflu despre iubitul meu?
Kabir spune: "Aşa cum nu poţi afla nicicând pădurea
Dacă ignori copacul, tot astfel El nu poate fi găsit
Niciodată în abstracţiuni."

*
Am învăţat limba sanscrită, aşa că oamenii
Îmi spun că-s înţelept:
Dar ce folos din asta, când plutesc în voia soartei,
Ars de sete, pârjolit de arşiţa dorinţei?
Degeaba porţi pe cap povara aceasta de mândrie
Şi deşertăciune.
Kabir spune: "Pune-o jos în colb şi ieşi degrabă
În întâmpinarea Iubitului. Spune-i pur şi simplu:
Doamne."

*
Există vreun înţelept care să asculte muzica
Aceea solemnă ce se înalţă în văzduh?
Căci El, sursa a toată muzica, împlineşte toate
Vasele şi rămâne El însuşi în deplinătate.
Cel care e trup e mereu însetat, fiindcă urmăreş-te
Ceea ce e în parte:
Dar totdeauna acolo susură adânc şi tot mai adânc sunetul
"El este acesta – acesta este El"
Topind dragostea şi renunţarea într-una.
Kabir spune: "O, frate! Aceea e Lumea Dintâi."

„This union with the guru, O Kabir,

Sets me free; like salt mingled

With flour, I am no more I!



Now I have no caste, no creed,

I am no more what I am!



O dear brother!

By what name would you call me?



I do not quote from the scriptures;

I simply see what I see.



When the bride is one

with her lover,

who cares about

the wedding party?



I am not a Hindu,

Nor a Muslim am I!

I am this body, a play

Of five elements; a drama

Of the spirit dancing

With joy and sorrow



A drop

Melting into the sea,

Everyone can see.

But the sea

Absorped

In a drop --

A rare one

can follow!



I am looking at you,

You at him,

Kabir asks, how to solve

This puzzle --

You, he, and I?



Dying, dying, the world

Is dying only.

But lo! None knows how to die

In such a way

That he dies never again.



Man, here is your worth:

Your meat is of no use!

Your bones cannot be sold

For making ornaments,

And your skin cannot be played

On an instrument!”



“Where there is neither sea nor rains,

Nor sun nor shade;

Where there is neither creation

Nor dissolution;

Where prevails neither life nor death,

Nor pain nor pleasure;

Beyond the states of Sunn and trance;

Beyond words, O friend,

Is that unique state of Sahaj.

It can be neither weighed

Nor exhausted,

Is neither heavy nor light;

It has no upper regions

Nor lower ones;

It knows not the dawn of day

Nor the gloom of night;

Where there is neither wind

Nor water nor fire,

There abides the perfect Master.

It is inaccessible,

It is, and it will ever be;

Attain it through the Master’s grace.

Sayeth Kabir: I surrender myself

At the feet of my Master,

I remain absorbed

In his true company.”



„I am in all

All that is, is I

The different forms in existence

Are my myriad manifestations,

Yet I am apart from all.

Call me Kabir,

Call me Ramrai [God the Emperor],

It is one and the same.

I am not a child,

I am not old,

And the glow of youth

Never can touch me.

I go not at anyone’s bidding

Nor come at anyone’s command.

In my state of Sahaj

I am in the verdure of bliss

Call me Kabir,

Call me Ramrai,

It is one and the same.

My covering is a single sheet

And people sneer at me:

My weaver’s calling inspires no respect;

My dress is tattered,

Patched at ten places —

Yet beyond the three attributes

Beyond the region of the ‘fruit’ [the law of karma]

I dwell in the realm of bliss;

Thus have I acquired the name Ramrai.

I see the entire world,

The world cannot see me;

Such is the unique statethat Kabir has attained.

Call me Kabir,

Call me Ramrai,

aIt is one and the same.”



„Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.



Frate, unii spun ca sunt invatati,

Altii spun ca au renuntat la toate,

Unii spun ca si-au supus simturile

Dar boala ego-ului ii chinuie inca.


Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.


Frate, unii spun ca sunt yoghini,

Altii spun ca au dobandit beatitudinea interiora

Dar „eu” si „al meu”, „tu” si ‚al tau”

Nu le-au alungat din mintea lor

Ce sansa mai au de a supravietui

Cand sunt loviti de o asemenea boala?


Prietene va trece oceanul

Numai cel ce alunga ego-ul din mintea sa.



Unii spun ca dau cu generozitate pomana,

Altii spun ca fac cu vigoare penitente

Dar ei nu cunosc Adevarul,

Ei nu realizeaza Ham(eu sunt spiritul)

Ei toti vor fi inghititi de Maya(iluzie)


Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.



Unii spun ca sunt specialisti in multe practici,

Altii spun ca duc o viata pura

A adevaratului Sine

Toate pretentiile lor sunt desarte


Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.



Unii spun ca au practicat toate formele de cucernicie,

Altii spun ca au facut toate posturile rituale

Dar nodul ego-ului lor este nedesfacut;

Ei doar au ingramadit, pe capul lor, mai multe datorii.


Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa .”