Ce este libertatea? Poonja răspunde: - „A fi liber înseamnă a-ţi cunoaşte natura ta fundamentală, propriul Sine. Nimic altceva. Libertatea este cel mai uşor lucru de obţinut. Nici măcar nu ai nevoie să gândeşti”
miercuri, 5 mai 2010
Driven by the Beast of Desire
How is it possible to avoid this object? What is this object? This object arises in our consciousness. Just as a beast, an ox or bull is driven by a herdsman from behind; so craving is driving everybody. When you say, "I enjoy this, I enjoy that." it is not that you are enjoying, but you are driven like a beast by craving. You are driven by this craving from behind and you go to meet the object like a beast. You become a beast of this craving. You say, "I am enjoying, this is my desire." but this is not so. You have been driven and compelled by the object, by your craving. This craving is your herdsmen from behind. You are driven by any kind of desire. Almost all beings belong to this category: men, dogs, all are driven by cravings of this world and also of the next world. They are driven by this craving and therefore they suffer endlessly.
How is it possible to avoid this craving? You have been driven by this object, by this craving, by this desire since time immemorial; you do not remember. You have spent millions of years with this craving but each time you forget. You have spent millions of lifetimes. Where are the cravings, where are the objects, where are those relations of your incarnations prior to this one? You have been behaving in this way many times before. Now this will also disappear and you will begin another manifestation like this one. It is a never ending process.
This world cycle is a never ending. How is it possible to end it? Just by no longer giving rise to this craving. It is the easiest thing and the most difficult also. I say it is the most difficult because we see very few who have been able to do it, therefore there must be some difficulty. I say it is also the most easy, because if a man of reason chooses to be free he has to just get rid of this craving and it will end. So some say it is easy and some say it is difficult. It is difficult for those who are beasts of craving, for those who have attachments, for them it is difficult. But in their final incarnation or in the company of some good person, in contact with a sage, they will understand how to get rid of this craving. Staying near a sage they will come to know. This can be difficult; this can be very easy.
I remember a story. There was a king who learned from his guru how to be free, and he became free. As a king he was free. His wife, the queen, also used to go to the sage and she was also free. They had two sons. The elder also became free but the younger was too young. He had been hearing about the same subject but he could not do it. He was not very much attached. He had lost about fifty percent of his ego but yet he was somewhat attached. One brother was in difficulty, the other had done his work, and both parents had done it.
The king, the father of these two boys, died. The queen was very fond of her husband. She said, "Why should I live here now? We have lived together, why don't I go to this king? I'll give him company." She knew how to dispose of the elements. Our bodies are composed of five elements: earth, water, fire, air, and akash, or space. That is what our body is made of, and that is what is outside of us. Earth, water, fire, air and akash are all outside of us. Just as we borrow some money from our friends and return it, so we have borrowed these elements to fulfill our place. We borrow earth from earth, water from water, fire from fire. This Queen knew the art of disposing of her body and she turned back the loan. That which had been taken from the earth, the earth part of the body, is returned to the earth; the liquid of the body is returned to water, fire to fire, the air that we breath in and out is returned to air, and space to space. So she also disappeared.
This is an art. It belongs to yoga but everybody can practice it; it is not very difficult. Kabir did it recently in his lifetime, and many other people who prefer to disappear in this way have done it. At Kabir's death the Hindus claimed he was a Hindu and wanted to cremate him, and the Muslims said he was a Muslim and wanted to bury him. So they were having a dispute. His body was covered and they went near the body to drag it away and there were only two flowers! His samadhi is near here in UP near Gorakpur; he lived nearby in Magar. So one flower was cremated, the other flower was buried!
Like this the queen departed. The eldest son performed the ceremony which has to be performed for departed parents with great honor and respect. He did not feel any kind of sorrow. "My parents were enlightened. I am also enlightened by my enlightened parents. They are happy. They have gone to the region beyond this concept and I can see where they are." The younger brother was crying and sobbing. His brother was asking, "My dear brother, why are you sobbing? Why? What’s the matter with you?" But he didn't listen. He said, "Your parents were enlightened people. They are not to be born again. You should be happy." The younger brother didn't listen. He said, "You are crying for those who are very happy at this time. And you have had many parents like these your recent parents. You must cry for them also. You have been a tiger, what about your tiger parents? You have been a fish, what about your fish parents? You have been a mosquito, what about your mosquito parents? You have been a tree, what about your tree parents? You must cry for them also. Why don't you cry? I can show you all your millions of parents now, you can see them. I can also show you your recent parents now. I can see them and you don't because you are not an enlightened person. Therefore, you are crying, you are suffering. You will have to suffer."
This boy understood his brother. We can also end bondage if we give up craving for objects. How is it possible to stop this craving? How did this boy do it? How did his parents do it? When the craving arises in consciousness it has to arise from somewhere. "I want this. I want that." is all in-between. When you become an experiencer you want to enjoy objects of experience. To have enjoyment of any object you must first become the experiencer and create an object of experience. These two things must be there: The seer and the seen.
Between the experiencer and the experienced there is experiencing. You are that experiencing alone. You are neither the experiencer nor the object of experience. This is missed. "I am experiencing both the seer and the seen. I am seeing." This you forget. You think, "I am the seer and this is the object of sight." We miss what is in between. If you stay between them in experiencing - this is consciousness. Everyone is having this experience of consciousness always. You will have to question this experience, between experiencer and experienced. What is this which is experiencing which is neither subject nor object? You will have to inquire into this. Or directly ask yourself, "Who am I? Who am I? Who am I?"
Many people have difficulty in understanding this. Every day I receive letters from people who find it difficult to follow this. Not everyone is capable of arriving at this understanding or making this inquiry. It needs some discipline, some ground that has not been fulfilled. It is not possible to be engaged and busy with enjoyment of the senses and fulfilling your cravings on the one hand; and also wanting to be free, wanting to attend satsang, wanting to make this quest for self-knowledge on the other hand. This difficulty exists for those who are not free of running after desires and cravings. It is not possible to have both things at the same time. If you want to enjoy the world nobody is stopping you. The world is there to enjoy, so enjoy it! And if you are already satisfied then return now to your own Self for enjoyment, having enjoyed your own beauty, your own consciousness, your own bliss, you have enjoyed everything. Either this is the time of satisfaction or you run after things. Nobody has ever been satisfied running after these objects. As one object is fulfilled in the mind there are thousands waiting in queue. You have spent millions of years picking up one object after another.
Those people who have found that these cravings cannot be fulfilled are fit for the instruction of the teacher. They come, saying, "Now let me have knowledge." They have come for instruction and it will work. A dull mind which is engaged somewhere else is not listening to the instruction of the teacher and will not get the teaching although the teaching is the same. It is said that those who listen to the teaching, those who come to the teacher, those who have satsang are in their last incarnation. They have tried everything else without finding satisfaction. They could not find it last time so they have returned with only this desire for freedom. When there is only the desire for freedom they will attain freedom. Whatever age they may be they will set off one day to find the teacher, and sitting with the teacher this instruction will drive deep into their heart. They will see that here is wisdom and here is light.
Trouble comes for those who are engaged elsewhere and still say, "We want to be free". This is not going to pay them at all. If you have amritam and cyanide in the same cup it will not work. If you have to take cyanide, take it cleanly and see the result. That is the result that you have always been seeing. Now is the time to taste a drop of amritam, of nectar, of bliss. What is this nectar? It is bliss, it is consciousness, it is existence. Nectar is that which, having tasted it, you get complete satisfaction with no more searching, with no more coming and going. The only trouble is this: You cannot at the same time have enjoyment of the senses and freedom. You will have to decide. Or use up your life and have another life; there is no problem. Each one of us has already lived 8.4 million incarnations to be here today. If this is enough then let us now aspire for freedom and for freedom alone, and let us see what happens.
We are not speaking of any method anymore - you have had enough methods. Certainly no method is going to give you freedom because every method will need body, mind and senses. Whatever you do - whether you travel to holy shrines, to holy rivers, to temples, practice rituals or yoga - you need a body, you need a mind, you need senses. This mind is the root of the problem itself; this mind is samsara. It is a demon 35 million years old . You are walking hand in hand with this friend since time immemorial and you do not know who this fellow is. Still you do not know. Why don't you part company with him just for five minutes and see - see how free you are without mind! We have seen that when all objects are abandoned from consciousness you have no mind. When there is no objectification in consciousness you are immediately free.
For some this is very easy; listening to the instruction of the teacher alone is enough. For some dispassion and effort is advised, dispassion and sadhana is advised. This sadhana is: If you forget yourself, again and again return to This. Again return to This. You will get rid of this mind.
What is the mind? Just one thought is mind. This one thought is manifestation, is 35 million years. Abandonment of this one thought is freedom. So this is very easy or very difficult. When you utter the word ‘I’ it takes you back 35 million years: just the thought of ‘I’. As far back as you go you will find an endless past in this one ‘I’. You will find the future and the present also contained in this ‘I’ thought. This one ‘I’ thought has created millions of people. It has created heaven and hell.
This one thought is also the key to ending past, present and future. It can also liberate you. To abandon this one ‘I’ thought is liberation; to cling to it is bondage. One is easy, other one is difficult. This is your choice and you have to make your choice this instant. You are free from the beginning. Who told you that you are bound? You have chosen to be bound because of craving to enjoy, and you are not satisfied so far. Now let us sit together and help each other to get rid of just this one ‘I’ thought. How can this be called difficult, just to get rid of this ‘I’ thought? Where does it exist? When you search for it or try to see it or touch it or feel it or even conceptualize it, it does not appear. We never look for this ‘I’ thought; we like to be chased by it like a beast.
22 June, 1992
Kabir (1440—1518)
Kabir povesteşte:
„Dumnezeu este în noi şi totuşi alergăm în căutarea Lui. Unii Îl caută în cărţile sfinte, devenind plini de cunoaştere inutilă, alţii în locurile sfinte, adorând lucruri moarte. Priveşte în tine: trupul tău este templul Lui, El te-a ales deja, Şi-a făcut sălaş în tine. Nenumărate vieţi L-ai căutat aiurea fără să-L găseşti şi în tot acest timp El era în tine, aşteptând răbdător.”
Fiinţă liberă
Fiinţă liberă
Fiinţă liberă, cerul e acoperit şi se-ntunecă,
Revin dinspre norii musonului,
Pică stropi de ploaie.
Hai sus, învăţatule, îngrijeşte-ţi gospodăria,
Apa se va duce curând.
Fă-ţi araci din văzul şi auzul lăuntric
Seamănă bobul de grâu al Sinelui
Nu lăsa raza îndoielii să se strecoare-năuntru
Seamănă bobul de Naam [sunetul launtric].
Patru paznici în fiecare în cele patru direcţii
Să nu lase cerul la bob
Du roada la conacul Stăpânului
Cedând toată truda muncii.
Împreună, cei cinci prieteni pregătesc prânzul
Muni şi Gyani urmează să fie mâncaţi.
Ascultă căutătorule, spune Kabir,
Seamănă bobul de Naam.
Ascunsă dincolo de cer
*
Ascunsă dincolo de cer
La dreapta e Soarele, Luna-i la stânga
Bisectoarea trebuie să fie ascunsă
Corpul e arcul, vizualizarea e Coarda
Sunetul nesunat este Săgeata – dreaptă şi gata de zbor
Săgeata-i slobozită, lăsând în urmă Corpul-instrument
E solul Adevăratului Guru.
În ciuda săgeţii trase, nu rămâne urmă de rană pe corp.
Numai cei loviţi o trăiesc.
Spune Kabir: Ascultă, sârguitorule ucenic,
Cei care o trăiesc o cunosc.”
*
Cu mintea cufundată
Cu mintea cufundată în iubire, de ce-aş vorbi?
Odată diamantul bine înnodat, de ce să desfac iarăşi nodul?
Talerele goale la iniţiere sunt pline, de ce aş măsura din nou?
Judecata, bând fără măsură, s-a îmbătat,
Lebăda ajunsă-n lac are nevoie să rătăcească prin bălţi şi iazuri?
Spune Kabir: Ascultaţi, oameni buni, am realizat Dumnezeul lăuntric –
Precum uleiul conţinut în sămânţă.
Cauţi să dai de mine?
Cauţi să dai de mine?
- “Cauţi să dai de Mine?
Sunt pe locul de lângă tine,
Umărul Meu îl atinge pe-al tău.
N-ai să găseşti nici în stûpa, nici în templul hindus,
Nici în sinagogă, nici în catedrală:
Nici în slujbă, nici în kirtan, nici în picioarele
Încolăcite în jurul gâtului, nici în post.
Când Mă cauţi cu adevărat, Mă vei zări dintr-o dată –
Mă vei găsi în cea mai măruntă măsură de timp.
Kabir zice: Ucenice, spune-mi, ce e Dumnezeu?
El e suflarea dinlăuntrul suflării.
I-am zis făpturii voitoare din mine:
Ce e râul acesta pe care vrei să-l treci?
Nu-s călători pe calea râului şi nu e nici o cale.
Vezi tu pe cineva mişcându-se pe malul acela,
Sau făcându-şi cuib?
Nu există nici un râu, nici luntre, nici luntraş
Nu există nici funie de tras, nici cine s-o tragă.
Nu există pământ, nici cer, nici timp, nu există
Nici mal, nici vad!
Şi nu există nici corp, nici minte!
Crezi tu că există vreun loc care să facă sufletul mai puţin însetat?
În marea absenţă nu vei găsi nimic.
Fii deci puternic şi intră în propriu-şi trup,
Acolo ai loc tare pe care poţi pune piciorul.
Gândeşte-te bine!
Nu pleca hoinărind aiurea!
Kabir zice: Azvârle-ţi doar toate cele gândite despre lucruri închipuite,
Şi rămâi statornic în ceea ce eşti (sahaj).”
Nu-i decât apă
Nu-i decât apă
“Nu-i decât apă în iazurile sfinte.
Ştiu pentru că am înotat în ele.
Toţi zeii sculptaţi în lemn şi în fildeş
Nu pot scoate un cuvânt
Ştiu, fiindcă i-am strigat.
Sfintele scripturi nu sunt decât cuvinte.
M-am uitat între coperţile lor într-o zi.
Kabir nu vorbeşte decât despre lucruri
Pe care le-a trăit.
Dacă nu ai trăit un lucru,
Nu este adevărat.”
*
Doamne, eu ţes pânza
Doamne, eu ţes pânza Numelui Tău
Munca zadarnică
De a ţese pentru lume
A ajuns la capăt
Am atins
Strălucitoarea stare de beatitudine –
Liber de spaimă, liber de durere
Sunt ţesătorul Numelui Tău, Doamne
Eu ţes şi culeg rodul legăturii mele lăuntrice cu Tine.
Sunt ţesătorul Numelui Tău.
Ţes pânza Numelui Tău
Într-o bună zi ţi se vor deschide ochii deodată, şi ai să vezi:
Şi cătuşele morţii îţi vor cădea de la încheieturi.
Nu e nimic de spus sau de auzit, nu e nimic de făcut.
Cel care e în viaţă, dar mort, e cel care nu va mai muri nicicând.
Pentru că trăieşte în singurătate, yoghinul spune că sălaşul lui e departe.
Domnul tău este aproape: dar tu te caţeri în palmier să-L cauţi.
Brahmanul trece din casă în casă şi iniţiază oamenii întru credinţă:
Vai! Adevărata fântână a vieţii e lângă tine, iar tu ai ridicat un bolovan
La care te închini.
Kabir spune:
"N-am să pot spune niciodată ce dulce e Domnul meu.
Yoga, şiragurile de mătănii, virtutea şi viciul – toate astea nu sunt nimic
pentru El."
Ţes pânza Numelui Tău
*
“Când în sfârşit ai ajuns la oceanul fericirii, nu te întoarce însetat.
Trezeşte-te, omule, smintitule! Căci moartea te pândeşte
Ai aici, dinaintea ta, apă curată: bea-o cu fiecare răsuflare.
Nu porni în urmărirea mirajului cu piciorul, ci însetează de nectar;
Dhruva, Prahlad şi Shukadeva au băut din el, şi de-asemenea Ramdas l-a
gustat:
Sfinţii sunt beţi de iubire, setea lor e de iubire.
Kabir spune: "Ascultă-mă, frăţioare! Cuibul spaimei este fărâmat.
Nici măcar o clipă n-ai stat faţă în faţă cu lumea:
Tu îţi teşi propria robie din minciuni, vorbele tale sunt pline de amăgire:
Cu povara de dorinţe pe care o porţi pe cap, cum să fii uşor?"
Kabir spune: "Păstrează în tine adevărul, detaşarea şi iubirea."
*
"Spre ce ţărm vrei să treci, inima mea?
Nu se află călător înaintea ta, nu există cale:
Unde e mişcarea, unde e repaosul, pe ţărmul acela?
Nu există apă, nici barcă, nici barcagiu nu există,
Nici un alt om care s-o tragă,
Pământ, cer, timp, orice: nimic nu este locul
Care va linişti setea sufletului?
Nu vei găsi nimic în acea pustietate.
Fii puternic şi intră-ţi în propriul trup: acolo calci ferm.
Ia bine seama, o, inima mea!
Nu te duce în altă parte!
Kabir spune: "Dă la o parte toate închipuirile şi rămâi statornic
În ceea ce eşti (sahaja)."
*
“Nu sunt nici în rând cu lumea nici în afara ei,
Nu trăiesc după bunul plac,
Nu sunt nici vorbitor nici ascultător, nici slujitor,
Nici stăpân nu sunt, nici legat, nici liber,
Nu sunt nici desprins, nici prins.
Nu sunt departe de nimic, nu sunt aproape de nimic.
Nu voi merge nici în iad, nici în rai.
Eu săvârşesc toate faptele; totuşi sunt în afara tuturor faptelor.
Puţini îmi pricep înţeleseul: cel care îl poate înţelege,
Acela stă nemişcat. Kabir nu caută nici
Să întemeieze, nici să distrugă.”
Ţes pânza Numelui Tău
*
“Ceea ce vezi nu este; iar pentru ceea ce este nu ai cuvinte.
Dacă nu vezi, nu crezi: ce ţi se spune, nu poţi primi.
Cel care ştie să cearnă cunoaşte prin cuvânt, ignorantul
Stă cel mai adesea cu gura căscată
Unii contemplă ceea ce nu are formă, alţii meditează asupra formei:
Dar înţeleptul ştie că Brahman este dincolo de amândouă.
Acea frumuseţe a Lui nu se vede cu ochiul; acel vers al Lui
Nu se aude cu urechea.
Spune Kabir: "Cine a găsit şi iubirea şi renunţarea nu coboară
Niciodată în moarte."
*
“Flamura ascunsă e-nfiptă în templul ceresc;
Acolo coviltirul albastru împodobit cu luna şi
Încrustat cu nestemate strălucitoare stă întins.
Acolo străluceşte lumina soarelui şi a lunii:
Linişteşte-ţi mintea până la tăcere înaintea acelei splendori.
Kabir spune:
"Cel care a băut din nectarul acesta rătăceşte ca un nebun."
*
“Cine eşti şi de unde vii?
Unde sălăşluieşte Supremul Spirit
Cum Îşi desfăşoară El jocul în toate făpturile?
Focul e în lemn; dar cine îl trezeşte dintr-o dată?
Atunci se preface în scrum, şi unde s-a dus puterea focului?
Adevăratul maestru învaţă că materia n-are nici hotar nici nesfârşire
Kabir spune:
"Brahman Îşi potriveşte limbajul la înţelegerea celui ce aude."
*
Există un copac ciudat care se înalţă fără rădăcini
Şi leagă rod fără să înflorească;
Nu are nici ramuri; nici frunze; e tot numai un lotus.
Două păsări cântă acolo: una e Maestrul, cealaltă, învăţăcelul:
Învăţăcelul alege roadele felurite-ale vieţii şi gustă din ele;
Iar Maestrul îl priveşte cu bucurie.
Ce spune Kabir este greu de înţeles:
"Pasărea e dincolo de orice căutare, dar poate fi văzută în chip limpede.
Cel ce nu are formă e-n sânul tuturor formelor.
Eu cânt gloria formelor."
Ţes pânza Numelui Tău
*
Ce greu e să-l întâlneşti pe stăpânul meu!
Pasărea ploii se tânguie însetată după ploaie:
Aproape că moare de dorul ei, şi totuşi nu vrea
Să bea altă apă decât ploaia.
Ademenită de iubirea de muzică, căprioara iese
Din crâng: ea moare pentru că a ascultat muzica,
Şi totuşi nu dă îndărăt de frică.
Soţia văduvită stă lângă trupul soţului ei defunct:
Ei nu-i e frică de pârjol.
Dă de-o parte orice frică pentru acest biet trup.
*
O, inimă! N-ai cunoscut toate tainele acestei cetăţi a iubirii:
În neştiinţă ai venit în neştiinţă te întorci.
O, prietene, ce-ai făcut cu viaţa ta? Ţi-ai luat pe cap povară grea,
Bolovani, şi cine să ţi-o uşureze?
Prietenul tău stă pe malul celălalt, dar ţie nu-ţi trece nicicând
Prin cap că te-i putea întâlni cu el.
Luntrea e spartă iar tu şezi într-una pe mal;
Şi te bat valurile, fără vreun rost.
Kabir slujiorul te roagă să cugeţi:
Există oare cineva care să îţi fie prieten până la sfârşit?
Eşti sigur, n-ai nici un tovarăş:
Vei suferi urmările propriilor tale fapte.
*
Inima mea! Să mergem în ţara unde locuieşte iubitul,
Cel care mi-a răpit inima!
Acolo iubirea îşi umple ulciorul din fântână,
Deşi nu are frânghie cu care să scoată apa,
Acolo norii nu acoperă cerul, deşi cad ropote blânde de ploaie;
O, tu, cel fără de trup! Nu sta în pragul casei;
Du-te şi scaldă-te în ploia aceea!
Acolo-i mereu lumina lunii şi niciodată nu e întuneric;
Şi ce să vorbim de un singur soare?
Ţara aceea e iluminată de razele a milioane de sori.
Ţes pânza Numelui Tău
Ţes pânza Numelui Tău
*
Femeia despărţită de iubitul ei deapănă la roata de tors
Cetatea trupului se ridică în frumuseţea ei;
Şi înlăuntrul ei a fost zidit palatul minţii.
Roata iubirii se roteşte în cer iar jilţu-i făcut din nestematele cunoaşterii:
Ce fire subţire ţese femeia şi le subţiază cu iubirea şi veneraţia ei!
Kabir spune: "Eu ţes ghirlanda zilei şi a nopţii.
Când iubitul meu vine şi mă atinge cu picioarele sale,
Am să-i dăruiesc lacrimile mele."
*
Sub marea umbrelă a Regelui meu strălucesc
Milioane de sori şi lune şi stele!
El este Mintea din mintea mea: El este Ochiul din ochiul meu.
Ah, de-ar fi una mintea şi ochiul meu!
De-ar putea iubirea mea să-l atingă pe iubit!
De s-ar putea răcori arşiţa-nvăpăiată a inimii mele!
Kabir spune: "Când uneşti iubirea cu Iubitul, atunci ai desăvârşirea iubirii."
*
La cine să merg să aflu despre iubitul meu?
Kabir spune: "Aşa cum nu poţi afla nicicând pădurea
Dacă ignori copacul, tot astfel El nu poate fi găsit
Niciodată în abstracţiuni."
*
Am învăţat limba sanscrită, aşa că oamenii
Îmi spun că-s înţelept:
Dar ce folos din asta, când plutesc în voia soartei,
Ars de sete, pârjolit de arşiţa dorinţei?
Degeaba porţi pe cap povara aceasta de mândrie
Şi deşertăciune.
Kabir spune: "Pune-o jos în colb şi ieşi degrabă
În întâmpinarea Iubitului. Spune-i pur şi simplu:
Doamne."
*
Există vreun înţelept care să asculte muzica
Aceea solemnă ce se înalţă în văzduh?
Căci El, sursa a toată muzica, împlineşte toate
Vasele şi rămâne El însuşi în deplinătate.
Cel care e trup e mereu însetat, fiindcă urmăreş-te
Ceea ce e în parte:
Dar totdeauna acolo susură adânc şi tot mai adânc sunetul
"El este acesta – acesta este El"
Topind dragostea şi renunţarea într-una.
Kabir spune: "O, frate! Aceea e Lumea Dintâi."
„This union with the guru, O Kabir,
Sets me free; like salt mingled
With flour, I am no more I!
Now I have no caste, no creed,
I am no more what I am!
O dear brother!
By what name would you call me?
I do not quote from the scriptures;
I simply see what I see.
When the bride is one
with her lover,
who cares about
the wedding party?
I am not a Hindu,
Nor a Muslim am I!
I am this body, a play
Of five elements; a drama
Of the spirit dancing
With joy and sorrow
A drop
Melting into the sea,
Everyone can see.
But the sea
Absorped
In a drop --
A rare one
can follow!
I am looking at you,
You at him,
Kabir asks, how to solve
This puzzle --
You, he, and I?
Dying, dying, the world
Is dying only.
But lo! None knows how to die
In such a way
That he dies never again.
Man, here is your worth:
Your meat is of no use!
Your bones cannot be sold
For making ornaments,
And your skin cannot be played
On an instrument!”
“Where there is neither sea nor rains,
Nor sun nor shade;
Where there is neither creation
Nor dissolution;
Where prevails neither life nor death,
Nor pain nor pleasure;
Beyond the states of Sunn and trance;
Beyond words, O friend,
Is that unique state of Sahaj.
It can be neither weighed
Nor exhausted,
Is neither heavy nor light;
It has no upper regions
Nor lower ones;
It knows not the dawn of day
Nor the gloom of night;
Where there is neither wind
Nor water nor fire,
There abides the perfect Master.
It is inaccessible,
It is, and it will ever be;
Attain it through the Master’s grace.
Sayeth Kabir: I surrender myself
At the feet of my Master,
I remain absorbed
In his true company.”
„I am in all
All that is, is I
The different forms in existence
Are my myriad manifestations,
Yet I am apart from all.
Call me Kabir,
Call me Ramrai [God the Emperor],
It is one and the same.
I am not a child,
I am not old,
And the glow of youth
Never can touch me.
I go not at anyone’s bidding
Nor come at anyone’s command.
In my state of Sahaj
I am in the verdure of bliss
Call me Kabir,
Call me Ramrai,
It is one and the same.
My covering is a single sheet
And people sneer at me:
My weaver’s calling inspires no respect;
My dress is tattered,
Patched at ten places —
Yet beyond the three attributes
Beyond the region of the ‘fruit’ [the law of karma]
I dwell in the realm of bliss;
Thus have I acquired the name Ramrai.
I see the entire world,
The world cannot see me;
Such is the unique statethat Kabir has attained.
Call me Kabir,
Call me Ramrai,
aIt is one and the same.”
„Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.
Frate, unii spun ca sunt invatati,
Altii spun ca au renuntat la toate,
Unii spun ca si-au supus simturile
Dar boala ego-ului ii chinuie inca.
Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.
Frate, unii spun ca sunt yoghini,
Altii spun ca au dobandit beatitudinea interiora
Dar „eu” si „al meu”, „tu” si ‚al tau”
Nu le-au alungat din mintea lor
Ce sansa mai au de a supravietui
Cand sunt loviti de o asemenea boala?
Prietene va trece oceanul
Numai cel ce alunga ego-ul din mintea sa.
Unii spun ca dau cu generozitate pomana,
Altii spun ca fac cu vigoare penitente
Dar ei nu cunosc Adevarul,
Ei nu realizeaza Ham(eu sunt spiritul)
Ei toti vor fi inghititi de Maya(iluzie)
Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.
Unii spun ca sunt specialisti in multe practici,
Altii spun ca duc o viata pura
A adevaratului Sine
Toate pretentiile lor sunt desarte
Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.
Unii spun ca au practicat toate formele de cucernicie,
Altii spun ca au facut toate posturile rituale
Dar nodul ego-ului lor este nedesfacut;
Ei doar au ingramadit, pe capul lor, mai multe datorii.
Prietene, va trece oceanul
Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa .”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu